Meniu meditarenean: Tabuleh

Tabuleh este o salată pe bază de pătrunjel şi năut. Este foarte consistentă,  hrănitore şi răcoritoare.
Este binevenită într-o zi călduroasă acompaniată de un pahar de lapte bătut rece sau iaurt.


Ingrediente:

• năut fiert . Se înmoaie năutul pentru câteva ore după care se fierbe. Se lasă la răcit.
• bulgur sau cuş-cuş preparat, rece
• pătrunjel, mult
• roşii
• castraveţi proaspeţi
• sare
• sos tahini
• ulei de măsline (opţional)
• zeamă de lămâie
• coajă de lămâie (rasă, opţional)
• iaurt sau lapte bătut. (opţional)

Se amestecă cam o jumătate de cană de năut fiert cu o jumătate de cană de bulgur sau cuş-cuş preparat.
Se adaugă una-două roşii tăiate mărunt, castravete tăiat mărunt şi pătrunjel cât mai mult, mărunţit şi el un pic.

Se adaugă ulei de măsline, sos tahini, coaja rasă de lămâie. Se potriveşte se sare şi de acru cu zeamă de lămâie.

Meniu meditarenean: Humus

Humus e un aliment foarte hrănitor şi consistent  care se poate mânca ca atare cu pita, pâine sau vegetale (ardei, roşii) sau poate fi garnitură la falafel, tabuleh, kebab sau ce altceva doriţi.
 
Ingrediente:

•  năut: o cană
• tahini (pastă de susan)
• ulei de măsline
• zeamă de lămâie
• usturoi
• sare
• pătrunjel

Năutul se ţine la înmuiat peste noapte. Ajung şi câteva ore.
Se fierbe şi se lasă să se răcească. Dacă-i graba mare se poate în apă rece.

Se macină năutul cu mixerul până se face o pastă. Se adaugă după gust tahini, ulei de măsline, sare, zeamă de lămâie şi usturoi pisat..

Tahini trebuie adăugat puţin câte puţin dacă faceţi reţeta prima oare. Trebuie gustat mereu pentru că pus în cantităţi prea mari poate da un gust un pic amărui care nu e neapărat rău, dar unora s-ar putea să nu le placă.
Uleiul se adaugă tot treptat, până se obţine o pastă un pic onctuoasă.

Toate cantităţile sunt orientative, depinzând de gustul fiecăruia. Pasta de susan poate să şi lipsească, precum poate lipsi şi usturoiul.

In loc de zeamă de lămâie se poate folosi sumac.
Se poate adăuga şi un pic de coajă de lămâie pentru mai multă aromă.

Meniu meditarenean

- Humus
- salată tabuleh
- sos tahini
- falafel
- kafta (pârjoale de miel)
- baclavale

nu schimbaţi programul, urmează reţetele.

Dicţionar de termeni culinari român - englez

ardei pepper
ceapa onion
chimen fennel
coriandru coriander
dafin dafne
faina de mustar dry mustard
fasole beans
ficat liver
grâu wheat
Linte lentil
mălai corn meal
mazăre peas
morcov carrot
morcov carrot
mustar mustard
nucsoara nutmeg
orz barley
ovăz oat
pastârnac parsnip
păstrăv rainbow trout
patrunjel parsley
prapure lamb fat, white veil
roşii tomatoes
salvie sage
secară rye
smântână sour cream
tărâţe bran
telina (radacina) celeriac (câteodata se mai foloseste si celery root dar nu e corect)
unt butter
usturoi garlic

Plachie de peşte (crap)

Plachia se face dintr-un peşte gras. Reţeta tipică cere crap, dar merge şi somn, somon sau orice alt peşte mai gras un pic.
Esenţial pentru plachie e un sos acid aşa că se vor folosi din belşug roşii, suc de roşii şi vin.

Ingrediente:
- peşte 1-1,5kg
- ceapă multă: 6-7 cepe potrivite
- roşii 1-1,5 kg
- ardei gras 1-2 buc
- morcov, ţelină, păstârnac după gust, pot lipsi
- usturoi, după gust, poate lipsi
- ulei, 50ml
- smântână sau unt, după gust, pot lipsi
- vin roşu 100-250ml
- suc de roşii 500 ml
- sare
- condimente: piper, dafin, coriandru, rozmarin, făină de muştar, ardei iute, după gust

Timp de preparare: 30-40 min
Timp de gatit: 10-20 min pt călit ceapa şi legumele
Timp la cuptor: 60 min

Într-o cratiţă cu capac se căleşte în ulei ceapa împreună cu rădăcinoasele până ceapa devine translucidă. Nu trebuie rumenită. Ideal se foloseşte o cratiţă sau oală de fontă, dar merge orice oală cu capac.
Ceapa se toacă mărunt şi se pune în uleiul încins (trebuie să sfărie când e pusă în cratiţă, atenţie la sprâncene). După ce se pune în oală ceapa şi legumele se pune capacul şi face focul potrivit, nici prea tare, nici prea mic.

Între timp se curăţă peştele de solzi, intestine şi branhii. Dacă cumpăraţi peşte de la magazinele chinezeşti puteţi cere să vi-l cureţe ei. Nu recomand cumpărarea peştelui curăţat şi preambalat de la supermarcheturi pentru că în general nu este proaspăt.

După ce s-a călit ceapa se pune un strat de ceapă într-o tavă de cuptor. Peste stratul ăsta se aşează peştele (sau peştii) care se acoperă cu restul ce ceapă şi legume precum şi cu roşiile feliate şi ardeii tăiaţi felii. Se adaugă sarea, usturoiul, condimentele, untul sau smântâna (sau amândouă) precum şi vinul şi sucul de roşii.
Toate astea au un volum destul de mare aşa că trebuie cea mai mare tavă de cuptor pe care o aveţi.

Se bagă amestecătura asta la cuptor şi se lasă cam o oră la 190-200 de grade Celtius.

Se serveşte cu mămăligă şi vinul care s-a folosit în compoziţie.

M-am făcut văcar

Parţial numai.
Am cumpărat acţiuni la o vacă aşa că de acum putem cumpăra lapte nepasteurizat.

Laptele vine direct de la ugerul vacii fără a fi prelucrat în nici un fel.
E greu de spus în cuvinte cît de bun e. Nu poate fi comparat cu nimic din ce se găseşte de cumpărat în magazine.

Deocamdată îl fierb când îl primesc şi-l beau ca atare sau fac iaurt. Urmează să încerc smântână şi unt.

Dicţionar de termeni culinari român - englez

ardei      pepper
ceapa      onion
chimen      fennel
coriandru      coriander
faina de mustar      dry mustard
fasole    beans
ficat      liver
grâu    wheat
Linte     lentil
mazăre    peas
morcov      carrot
mustar      mustard
nucsoara      nutmeg
orz    barley
ovăz    oat
pastârnac      parsnip
patrunjel      parsley
prapure    lamb fat, white veil
salvie      sage
secară    rye
tărâţe    bran
telina (radacina)      celeriac (câteodata se mai foloseste
si celery root dar nu e corect)

Drob de miel.

Nu cred că-mi pot imagina masa de Paşte fără drob de miel.
Carnea de miel  combinată cu multă verde îl fac un preparat special de primăvară.

Ingredientele principale sunt organe de miel şi verdeaţă. Ca regulă generală, verdeaţa trebuie să fie de cel puţin două ori mai multă ca volum decât carnea fiartă şi tocată. Cu cât mai multă verdeaţă, cu atât mai bun e drobul.
Deci:

• organe de miel (ficat, rinichi, plămân, splină, inimă) 1Kg (sau cât sunt ele, că vin toate la un miel)
• 2-3 legături de pătrunjel
• 2-3 legături de mărar
• 2ţ3 legături de ceapă verde
• 1-2 cepe uscate
• 4-6 ouă
• o ceaşcă de smântână
• sare, piper, coriandru, făină de muştar după gust
• prapure sau în lipsă aluat fraged.

Organele de miel se spală şi se opăresc un clocot sau două într-o apă care se aruncă. Se fierb apoi în apă cu sare şi una sau două cepe până ce se pătrund bine. Nu trebuie răsfeierte pentru că oricum vor mai merge la cuptor. După ce fierb se dau deoparte şi se lasă să se răcească un pic.

Odată răcite organele de miel se toacă mărunt. Puriştii le vor toca cu cuţitul sau satârul. Eu le dau prin maşina de carne la care ataşez o sită cu ochiuri mari  în locul celei standard. Sita am cumpărat-o de la Pricess Auto în Mississauga. Ideea e că trebuie să se simtă ceva bucăţele de carne, nu trebuie să fie totul o pastă.

Verdeţurile se toacă şi ele mărunt. Ceapa uscată se poate căli un pic în unt sau se poate folosi ca atare. Poate să şi lipsească dacă se pune mai multă ceapă verde.

Se amestecă toată tocătura asta într-un vas mai măricel. Se adaugă ouăle, smântâna, sarea şi condimentele şi se amestecă bine.

Se ia apoi un vas potrivit ca dimensiuni şi se unge cu untdelemn. Se umple prapurele cu amestecul de carne şi verdeaţă şi se aşează în vas având grijă ca prapurele să fie întins frumos peste suprafaţă vizibilă.

Se dă la cuptor până se rumeneşte prapurele şi nu mai curge lichid roşu sau roz când este încercat drobul cu o scobitoare.

Prapurele e greu de găsit în America de Nord aşa că probabil va trebui să vă descurcaţi fără.
Praurele poate fi înlocuit cu aluat fraged.Se întinde în vas o foaie subţire de aluat, se toarnă compoziţia de drob şi se acoperă cu o altă foaie, având grijă să îmbinăm bine marginile. Se coace la cuptor până se rumeneşte aluatul.

Aluat fraged

Aluatul fraged este un aluat foarte simplu, necrescut.
Ingrediente: trei părţi făină,  două părţi grăsime, sare şi un pic de apă..Dacă se foloseşte la prăjituri atunci se adaugă o parte de zahăr.

Grăsimea poate fi ulei, unt topit, osânză, untură, etc.

Se frământă bine faina cu untura şi foarte puţină apă. Se dă la rece pentru una-două ore.
Acest aluat se poate prepara în avans şi păstra în frigider pentru una-două zile sau în congelator pentru câteva luni.

Când se foloseşte se lasă să ajungă la temperatura camerei şi se mai frământă un pic.
Acest aluat se întinde numai în foaie subţire, altfel nu creşte şi devine prea dens.

Ardei umpluţi cu orez (mâncare de post)

pentru 8 ardei potrivit de mari:

• 8 ardei potrivit de mari.
• una sau două cepe
• 2-3 morcovi
• 1-2 rădăcini de păstârnac sau pătrunjel (sau câte una din fiecare)
• ceva ţelină (rădăcină)
• două ceşti de orez
• suc de roşii (opţional)
• roşii uscate (opţional)
• ulei de floarea soarelui
• ulei de măsline
• sare, mirodenii (piper, salvie, coriandru, dafin, făină de muştar)

Ceapa se taie mărunt şi se căleşte cu puţin ulei de floarea soarelui.Cel mai bine se încinge bine uleiul într-un vas de fontă şi se adaugă ceapa. Se reduce focul şi se acoperă vasul. Se lasă la foc potrivit 15-20 minute.
Când ceapa devine sticloasă (translucidă) se adaugă legumele rase şi ceva ulei de măsline (după gust), ceva sare şi mirodenii (tot după gust).
Se pot lăsa legumele să se călească un pic în ulei sau se poate adăuga imediat orezul. Se adaugă apă şi suc de roşii după gust. Apa şi sucul de roşii (împreună) trebuie să fie cam de două ori volumul orezului. Se lasă să fiarbă la foc mic până se fierbe orezul.

În timp ce fierbe orezul se curăţă ardeii de cotor şi se opăresc într-o oală mare cu apă cu sare.
Pentru opărire e important ca apa să fie mult mai multă decât ardeii. Se pot opări 1-2 ardei adată într-o oala de 3-4 litri plină cu apă cu sare. Când apa clocoteşte se pune un ardei (sau doi) în apă, se lasă două-tri minute şi se scoate.E important ca apa să fie aproape de fierbere sau chiar să fiarbă pe tot parcursul procesului ăsta.

Ardeii opăriţi se pun într-o cratiţă şi se umplu cu compoziţia de orez când este gata aceasta.
Se adaugă in cratiţă un pic de suc roşii şi apă şi se dă la cuptor până se pătrund ardeii.

Asta-i o mâncare care se poate mânca rece sau caldă.

Ciorbă de burtă

ciorba de burtă se face din ......(suspans)...... burtă!

reţeta e simplă: iei o burtă ("tripe" pe canadeză) vreo două-trei kg.
mai iei nişte oase de vită, de preferat picior cu copită dar dacă nu găseşti aşa ceva (sigur nu o să găseşti în Canada metropolitană) merg şi nişte oase cu ceva zgârciuri şi măduvă. Nu e musai să aibă multă carne pe ele, dar nu strică dacă au. Un kg sau două ar trebui să ajungă.

Burta care se găseşte în Canada e deja curăţată şi am impresia că este şi opărită. rebuie numai clătită un pic înainte de a o băga în oală.

Burta se pune la fiert cu oasele de vacă şi se spumuieşte. La aşa cantitate de burtă trebuie o oală mare, de 15-20L. Se lasă să fiarbă vreo două-trei-patru ore cu una-două cepe (burta care o găsesc eu în Toronto fierbe foarte repede, cred că o iau gata fiartă).

Se strecoară zeama iar burta se taie şuviţe. Oasele se dau la o parte.
Se pune burta la loc în zeamă şi se adaugă legume de supă (morcov, ţelină, păstârnac, cartof)  întregi.

După ce fierb legumele se pot îndepărta şi folosi la o salată de beuf sau se pot lăsa în zeamă.

Se potriveşte ciorba de sare şi e gata. Când se serveşte se drege cu ou şi cu smântână numai cantitatea care se pune la masă.

La masă se aduce împreună cu smântână, oţet, piper şi ardei iute şi verdeaţă tocată mărunt (pătrunjelul merge foarte bine).
Neapărat şi musai mujdeiul de usturoi trebuie să fie pe masă din belşug împreună cu ardei iute proaspăt sau murat.
Fiecare mesean e dator să-şi portivească ciorba după gust.

Merge la fix cu o bere blondă sau un vin roze sau roşu uşor. Merlot de exemplu.

Am descoperit hrişca

De fapt am cumpărat de la magazin un packet pe care scria "kasha" şi "buckwheat".
Mi-a luat un pic de timp până să găsesc echivalentul românesc pentru buckwheat: hrişcă. Oricum numele e puţin important.

Hrişca este o plantă ierboasă care face nişte sminţe asemănătoare cu seminţele de cereale. ea nu este o cereală însă.
Seminţele astea sunt foarte uşor de preparat: se fierb în apă cu un pic de sare şi grăsime, exact ca orezul.
Este foarte gustoasă şi poate fi servită în loc de orez, garnitură la fripturi sau indulcită pe post de cereale la micul dejun.

Piure de cartofi

Piureul de cartofi se face din cartofi. Nu v-aţi fi gândit, nu?

Ca să fie mai bun însă, eu adaug o ceapă în apa în care fierb cartofii. Înainte de a pasa cartofii o scot şi o arunc.
Câteodată mai adaug un pic de morcov, păstârnac sau ţelină. Nu mult, doar cât să dea un pic de gust, fără a deveni prea pregnant.

Ca o variaţie se pot adăuga cartofi dulci (yams) în cantitate aproximativ egală cu cartofii obişnuiţi. Va ieşi un piure portocaliu şi mai dulce decât piureul obişnuit.

Neapărat trebuie grăsime, eu pun unt dar dacă gătiţi de post se poate folosi ulei de floarea soarelui sau de măsline. Uleiul de măsline are un gust pronunţat aşa că ar trebui să-l amestecaţi într-o cantitate mică de piure să vedeţi dacă vă place. Uleiul de floarea soarelui are un gust neutru.

Bineînţeles că trebuie pusă sare, după gust. Tot după gust se poate adăuga un strop de oţet sau zeamă de lămâie. Trebuie să fie foarte puţin: dacă se simte un gust acru deja e prea mult.

Ca să iasă un piure pufos cartofii trebuie striviţi cu paleţica perforată fără a-i agita prea mult. O acţiune viguroasă cum e cea a unui mixer electric eliberează amidonul din cartof şi piureul devine o cremă cleioasă.

Dicţionar de termeni culinari

Linte - lentil
ceapă - onion
păstârnac - parsnip
pătrunjel - parsley
morcov - carrot
ţelină (rădăcină) - celeriac (câteodată se mai foloseşte şi celery root dar nu e corect)
ficat - liver
nucşoară - nutmeg
muştar - mustard
făină de muştar - dry mustard
coriandru - coriander
chimen - fennel

Pateu de ficat

O reţetă foarte simplă şi gustoasă:

Ingrediente:

• ficat de porc (sau vacă)
  
• ceapă
  
• unt, o treime din greutatea ficatului
• ouă fierte tare, 2 ouă/100g de ficat (pot lipsi)
• sare, mirodenii (piper. coriandru, făină de muştar, nucşoară, după gust)

Se pun la fiert una-două cepe, în funcţie de cât de mult ficat avem. când ceapa e aproape fiartăse adaugă şi ficatul şi se fierbe bine. Se încearcă ficatul înţepându-l cu o furculiţă. Dacă nu iese sânge sau suc colorat ficatul e fiert. Ficatul fierbe destul repede. 20 de minute ar trebui să fie suficient.

Se lasă să se răcească în apa în care a fiert. Se scoate ceapa şi se aruncă.
Se dă ficatul prin maşina de tocat.
Se freacă untul până se face spumă se adaugă ficatul şi gălbenuşurile de ou răscoapte, sarea şi condimentele. Se amestecă până se obţine o pastă fină.

Se pune în forme şi se dă la rece.
Poftă bună!

Mâncare de castraveţi acri

O mâncare foarte gustoasă şi uşor de preparat, din păcate trecută cu vederea sau uitată de mulţi.

Ce ne trebuie:

• carne de vită, de preferat un pic mai grasă
• castraveţi muraţi în saramură
• suc de roşii
• ceapă
• morcov (poate lipsi)
• ţelină (poate lipsi)
• ulei sau untură
• piper boabe, foi de dafin
  

Se rumeneşte carnea în ulei. După ce s-a rumenit bine carnea se adaugă ceapa tăiată mărunt, morcovul şi ţelina rase sau tăiate mărunt.
Se înâbuşă până se fierbe carnea bine. Când e gata carnea se adaugă castaveţii tăiaţi felii subţiri, sucul de roşii, piperul şi foile de dafin.
Se lasă să scadă un pic. Sosul se poate lega cu o lingură de făină.

Cum se obţine drojdia de pâine?

Drojdia de cultură se obţine de la magazin, dar nu ne interesează.

Drojdia sălbatică trebuie capturată. Asta e destul de simplu pentru că e peste tot şi nici nu fuge prea repede.

Ne trebuie ceva făină, apă, un vas cu gura largă, un castron de exemplu şi ceva răbdare.

In castron se amestecă făină cu apă ca să se facă o maia de consistenţa unei smântâni subţiri. Trebuie să fie suficient de subţire ca să curgă.

Maiaua asta se lasă la un loc călduţ şi la fiecare două-trei zile se înlătură jumătate din compoziţie şi se completează cu făină proaspătă şi apă. In funcţie de temperatură şi alte alea într-o săptămâna sau două ar trebui să apară la suprafaţa compoziţiei bule de aer. Când bulele de aer (CO2 de fapt) devin suficient de multe ca să formeze o spumă la suprafaţă lichidului procesul este gata.

Cel mai bine e să se încerce acest proces vara pentru că e dependent de temperatură. O temperatură ridicată (25-30 grade C) e ideală.

Transferaţi maiaua într-un borcan şi băgaţi-o în frigider. Cam la una-două săptămâni trebuie hrănită. Cel mai simplu e să opriţi o lingură de maia când faceţi pâine şi să completaţi cu făină şi apă. Dacă nu coaceţi pâine două săptămâni aruncaţi jumătate din conţinutul borcanului şi completaţi cu făină şi apă.

În timp (câteva zile) maiaua se poate separa într-o masă vâscoasă care se depune pe fundul borcanului şi un lichid care se separă deasupra. Este absolut normal, lichidul este apă amestecat cu alcool rezultat din fermentaţie. Puteţi să-l aruncaţi sau să-l amestecaţi în compoziţie. Alcoolul rezultat NU este bun de băut! ARUNCAŢI-L sau înglobaţi-l în compoziţie. Se va evapora la coacere.

Drojdia de pâine

Oamenii coc pâine încă de când au început să se aşeze la un loc şi să devină agricultori în loc de vânători. Unii zic că asta se întâmpla acum vreo zece mii de ani.

Procesul folosit atunci a rămas aproape neschimbat până acum vreo sută şi ceva de ani când a fost introdusă drojdia selecţionată cunoscută sub numele de drojdie de panificaţie sau drojdie de cultură.

Ce se folosea în vechime atunci? Păi tot drojdie numai că un amestec de tulpini care se găsesc natural în mediul din jurul nostru.

Că veni vorba, drojdia, că e de vin, de bere, de pâine sau altceva, este un amestec de ciuperci şi bacili care se înmulţesc într-un mediu de cultură. Mediul de cultură este hrana pe care o plac microorganismele respective.

In cazul drojdiei de pâine mediul de cultură este făina cu apă. Aici se bălăcesc simbiotic o grămadă de ciuperci şi lactobacili care descompun amidonul din făină în zaharuri simple pe care le apoi le mănâncă. In acest proces se generează dioxid de carbon, acid lactic, alcool şi alte produse secundare. Dacă suficientă mâncare microorganismele astea formează un mediu în care numai ele pot să trăiască. De aceea această cultură este foarte rezistentă la contaminări. Poate fi ţinută la temperatura camerei ani de zile cu condiţia să fie alimentată cu făină periodic (o dată la una-două săptămâni).

Care e diferenţa între drojdia sălbatică şi cea selecţionată?
Una e sălbatică, alta e selecţionată :)

Drojdia de cultură e făcută din câteva tulpini selecţionate artificial pentru anumite caracteristici cum ar fi: viteză mare de creştere, putere mare de creştere, consistenţă, gust neutru.
Aceste caracteristici sunt foarte apreciate de industria de panificaţie dar cum nimic nu e gratis trebuie plătit un preţ. Preţul acesta este gustul şi uşurinţa de folosire.

Drojdia de cultură în general cere condiţii stricte de temperatură, umiditate şi timp ca să crească. Aceste condiţii sunt relativ uşor de creat într-un mediu industrial dar mai greu acasă.

Gustul pâini crescută cu drojdie de cultură cam lipseşte. Pâinea e fadă, fără caracter fără nici un fel de variaţie de la o tranşă la alta. Unii pot să aprecieze asta dar mie mi se pare plicticos.

Drojdia sălbatică este exact pe dos. Este compusă dintr-un număr relativ mare de tulpini care se găsesc în mod normal în natură.

Datorită numărului mare de tulpini e foarte rezistentă variaţii de temperatură şi umiditate. În funcţie de condiţii se dezvoltă mai mult unele tulpini faţă de altele.

Creşte în aproape orice condiţii dacă are suficientă mâncare (făină) şi timp. Preţul plătit pentru această versatilitate este timpul lung de creştere, dar asta nu e un factor foarte important într-un mediu artizanal sau domestic.

Gustul pâinii crescută cu drojdie sălbatică este deosebit. Pentru că în procesul de creştere se generează acid lactic pâinea are un gust uşor acrişor. In afară de acid lactic se generează o grămadă de alte produse secundare (alcooli, esteri, etc) care contribuie la formarea unui gust complex.

De asemenea, gustul poate fi influenţat de la o tranşă la alta prin varierea condiţiilor de creştere.
O temperatură scăzută determină o creştere lentă şi un gust mai pronunţat. O temperatură ridicată determină o creştere rapidă şi un gust neutru.

Supă de dovleac

Că tot e toamnă şi sunt în sezon, dovlecii pot fi folosiţi şi la altceva decât lanterne de Halouin.

Ce ne trebuie pentru supa de dovleac:

• dovleac. Butternut Squash care se găseşte pe aici e numai bun. Poate fi şi dovleac de plăcintă sau alt soi care vă place.
• ulei. De măsline dacă vă place aroma.
• ceapă
• ţelină (rădăcină), păstârnac sau rădăcină de pătrunjel
• ginger, de preferat proaspăt.
  
• lămâie sau zeamă de lămâie
  
• sare
• pătrunjel verde

Ceapa se toacă mărunt şi se căleşte un pic în ulei.
Intre timp se curăţă legumele şi dovleacul şi se dau pe răzătoare.
Când ceapa a devenit translucidă se pune apă şi se adaugă legumele rase.
Se fierbe la foc potrivit pănă se înmoaie legumele. Jumătate de oră ar cam fi suficient. POate 40 de minute.

Se potriveşte de sare, şi se adaugă după gust zeamă de lămâie şi ginger pisat sau tocat mărunt.

Se serveşte cu frunze de leuştean tocate şi smântână.

Cel mai bun muştar

din Canada este fără îndoială Kozlik's. De fapt sunt vreo 30 (treizeci) de feluri, pentru a fi mai bine potrivite la diverse cărnuri sau alte preparate.

Se găseşte la magazinul lor din St. Lawrence Market în Toronto sau la diverse alte magazine. La St Larence Market se pot gusta toate varietăţile disponibile.

Dacă până acum aţi cumpărat muştar de la Metro/Dominion, Costco, No Frills, etc, merită să faceţi o excursie la St Lawrence Market să gustaţi măcar acest muştar deosebit.