Se afișează postările cu eticheta reţete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta reţete. Afișați toate postările

14 iulie 2010

Meniu meditarenean: Tabuleh

Tabuleh este o salată pe bază de pătrunjel şi năut. Este foarte consistentă,  hrănitore şi răcoritoare.
Este binevenită într-o zi călduroasă acompaniată de un pahar de lapte bătut rece sau iaurt.


Ingrediente:

  • năut fiert . Se înmoaie năutul pentru câteva ore după care se fierbe. Se lasă la răcit.
  • bulgur sau cuş-cuş preparat, rece
  • pătrunjel, mult
  • roşii
  • castraveţi proaspeţi
  • sare
  • sos tahini
  • ulei de măsline (opţional)
  • zeamă de lămâie
  • coajă de lămâie (rasă, opţional)
  • iaurt sau lapte bătut. (opţional)
Se amestecă cam o jumătate de cană de năut fiert cu o jumătate de cană de bulgur sau cuş-cuş preparat.
Se adaugă una-două roşii tăiate mărunt, castravete tăiat mărunt şi pătrunjel cât mai mult, mărunţit şi el un pic.

Se adaugă ulei de măsline, sos tahini, coaja rasă de lămâie. Se potriveşte se sare şi de acru cu zeamă de lămâie.

13 iulie 2010

Meniu meditarenean: Humus

Humus e un aliment foarte hrănitor şi consistent  care se poate mânca ca atare cu pita, pâine sau vegetale (ardei, roşii) sau poate fi garnitură la falafel, tabuleh, kebab sau ce altceva doriţi.
 
Ingrediente:

  •  năut: o cană
  • tahini (pastă de susan)
  • ulei de măsline
  • zeamă de lămâie
  • usturoi
  • sare
  • pătrunjel
Năutul se ţine la înmuiat peste noapte. Ajung şi câteva ore.
Se fierbe şi se lasă să se răcească. Dacă-i graba mare se poate în apă rece.

Se macină năutul cu mixerul până se face o pastă. Se adaugă după gust tahini, ulei de măsline, sare, zeamă de lămâie şi usturoi pisat..

Tahini trebuie adăugat puţin câte puţin dacă faceţi reţeta prima oare. Trebuie gustat mereu pentru că pus în cantităţi prea mari poate da un gust un pic amărui care nu e neapărat rău, dar unora s-ar putea să nu le placă.
Uleiul se adaugă tot treptat, până se obţine o pastă un pic onctuoasă.

Toate cantităţile sunt orientative, depinzând de gustul fiecăruia. Pasta de susan poate să şi lipsească, precum poate lipsi şi usturoiul.

In loc de zeamă de lămâie se poate folosi sumac.
Se poate adăuga şi un pic de coajă de lămâie pentru mai multă aromă.

10 iulie 2010

Meniu meditarenean

- Humus
- salată tabuleh
- sos tahini
- falafel
- kafta (pârjoale de miel)
- baclavale

nu schimbaţi programul, urmează reţetele.

15 iunie 2010

Plachie de peşte (crap)

Plachia se face dintr-un peşte gras. Reţeta tipică cere crap, dar merge şi somn, somon sau orice alt peşte mai gras un pic.
Esenţial pentru plachie e un sos acid aşa că se vor folosi din belşug roşii, suc de roşii şi vin.

Ingrediente:
- peşte 1-1,5kg
- ceapă multă: 6-7 cepe potrivite
- roşii 1-1,5 kg
- ardei gras 1-2 buc
- morcov, ţelină, păstârnac după gust, pot lipsi
- usturoi, după gust, poate lipsi
- ulei, 50ml
- smântână sau unt, după gust, pot lipsi
- vin roşu 100-250ml
- suc de roşii 500 ml
- sare
- condimente: piper, dafin, coriandru, rozmarin, făină de muştar, ardei iute, după gust

Timp de preparare: 30-40 min
Timp de gatit: 10-20 min pt călit ceapa şi legumele
Timp la cuptor: 60 min

Într-o cratiţă cu capac se căleşte în ulei ceapa împreună cu rădăcinoasele până ceapa devine translucidă. Nu trebuie rumenită. Ideal se foloseşte o cratiţă sau oală de fontă, dar merge orice oală cu capac.
Ceapa se toacă mărunt şi se pune în uleiul încins (trebuie să sfărie când e pusă în cratiţă, atenţie la sprâncene). După ce se pune în oală ceapa şi legumele se pune capacul şi face focul potrivit, nici prea tare, nici prea mic.

Între timp se curăţă peştele de solzi, intestine şi branhii. Dacă cumpăraţi peşte de la magazinele chinezeşti puteţi cere să vi-l cureţe ei. Nu recomand cumpărarea peştelui curăţat şi preambalat de la supermarcheturi pentru că în general nu este proaspăt.

După ce s-a călit ceapa se pune un strat de ceapă într-o tavă de cuptor. Peste stratul ăsta se aşează peştele (sau peştii) care se acoperă cu restul ce ceapă şi legume precum şi cu roşiile feliate şi ardeii tăiaţi felii. Se adaugă sarea, usturoiul, condimentele, untul sau smântâna (sau amândouă) precum şi vinul şi sucul de roşii.
Toate astea au un volum destul de mare aşa că trebuie cea mai mare tavă de cuptor pe care o aveţi.

Se bagă amestecătura asta la cuptor şi se lasă cam o oră la 190-200 de grade Celtius.

Se serveşte cu mămăligă şi vinul care s-a folosit în compoziţie.

24 martie 2010

Drob de miel.

Nu cred că-mi pot imagina masa de Paşte fără drob de miel.
Carnea de miel  combinată cu multă verde îl fac un preparat special de primăvară.

Ingredientele principale sunt organe de miel şi verdeaţă. Ca regulă generală, verdeaţa trebuie să fie de cel puţin două ori mai multă ca volum decât carnea fiartă şi tocată. Cu cât mai multă verdeaţă, cu atât mai bun e drobul.
Deci:

  • organe de miel (ficat, rinichi, plămân, splină, inimă) 1Kg (sau cât sunt ele, că vin toate la un miel)
  • 2-3 legături de pătrunjel
  • 2-3 legături de mărar
  • 2ţ3 legături de ceapă verde
  • 1-2 cepe uscate
  • 4-6 ouă
  • o ceaşcă de smântână
  • sare, piper, coriandru, făină de muştar după gust
  • prapure sau în lipsă aluat fraged.
Organele de miel se spală şi se opăresc un clocot sau două într-o apă care se aruncă. Se fierb apoi în apă cu sare şi una sau două cepe până ce se pătrund bine. Nu trebuie răsfeierte pentru că oricum vor mai merge la cuptor. După ce fierb se dau deoparte şi se lasă să se răcească un pic.

Odată răcite organele de miel se toacă mărunt. Puriştii le vor toca cu cuţitul sau satârul. Eu le dau prin maşina de carne la care ataşez o sită cu ochiuri mari  în locul celei standard. Sita am cumpărat-o de la Pricess Auto în Mississauga. Ideea e că trebuie să se simtă ceva bucăţele de carne, nu trebuie să fie totul o pastă.

Verdeţurile se toacă şi ele mărunt. Ceapa uscată se poate căli un pic în unt sau se poate folosi ca atare. Poate să şi lipsească dacă se pune mai multă ceapă verde.

Se amestecă toată tocătura asta într-un vas mai măricel. Se adaugă ouăle, smântâna, sarea şi condimentele şi se amestecă bine.

Se ia apoi un vas potrivit ca dimensiuni şi se unge cu untdelemn. Se umple prapurele cu amestecul de carne şi verdeaţă şi se aşează în vas având grijă ca prapurele să fie întins frumos peste suprafaţă vizibilă.

Se dă la cuptor până se rumeneşte prapurele şi nu mai curge lichid roşu sau roz când este încercat drobul cu o scobitoare.

Prapurele e greu de găsit în America de Nord aşa că probabil va trebui să vă descurcaţi fără.
Praurele poate fi înlocuit cu aluat fraged.Se întinde în vas o foaie subţire de aluat, se toarnă compoziţia de drob şi se acoperă cu o altă foaie, având grijă să îmbinăm bine marginile. Se coace la cuptor până se rumeneşte aluatul.

    Aluat fraged

    Aluatul fraged este un aluat foarte simplu, necrescut.
    Ingrediente: trei părţi făină,  două părţi grăsime, sare şi un pic de apă..Dacă se foloseşte la prăjituri atunci se adaugă o parte de zahăr.

    Grăsimea poate fi ulei, unt topit, osânză, untură, etc.

    Se frământă bine faina cu untura şi foarte puţină apă. Se dă la rece pentru una-două ore.
    Acest aluat se poate prepara în avans şi păstra în frigider pentru una-două zile sau în congelator pentru câteva luni.

    Când se foloseşte se lasă să ajungă la temperatura camerei şi se mai frământă un pic.
    Acest aluat se întinde numai în foaie subţire, altfel nu creşte şi devine prea dens.

    03 martie 2010

    Ardei umpluţi cu orez (mâncare de post)

    pentru 8 ardei potrivit de mari:

    • 8 ardei potrivit de mari.
    • una sau două cepe
    • 2-3 morcovi
    • 1-2 rădăcini de păstârnac sau pătrunjel (sau câte una din fiecare)
    • ceva ţelină (rădăcină)
    • două ceşti de orez
    • suc de roşii (opţional)
    • roşii uscate (opţional)
    • ulei de floarea soarelui
    • ulei de măsline
    • sare, mirodenii (piper, salvie, coriandru, dafin, făină de muştar)
    Ceapa se taie mărunt şi se căleşte cu puţin ulei de floarea soarelui.Cel mai bine se încinge bine uleiul într-un vas de fontă şi se adaugă ceapa. Se reduce focul şi se acoperă vasul. Se lasă la foc potrivit 15-20 minute.
    Când ceapa devine sticloasă (translucidă) se adaugă legumele rase şi ceva ulei de măsline (după gust), ceva sare şi mirodenii (tot după gust).
    Se pot lăsa legumele să se călească un pic în ulei sau se poate adăuga imediat orezul. Se adaugă apă şi suc de roşii după gust. Apa şi sucul de roşii (împreună) trebuie să fie cam de două ori volumul orezului. Se lasă să fiarbă la foc mic până se fierbe orezul.

    În timp ce fierbe orezul se curăţă ardeii de cotor şi se opăresc într-o oală mare cu apă cu sare.
    Pentru opărire e important ca apa să fie mult mai multă decât ardeii. Se pot opări 1-2 ardei adată într-o oala de 3-4 litri plină cu apă cu sare. Când apa clocoteşte se pune un ardei (sau doi) în apă, se lasă două-tri minute şi se scoate.E important ca apa să fie aproape de fierbere sau chiar să fiarbă pe tot parcursul procesului ăsta.

    Ardeii opăriţi se pun într-o cratiţă şi se umplu cu compoziţia de orez când este gata aceasta.
    Se adaugă in cratiţă un pic de suc roşii şi apă şi se dă la cuptor până se pătrund ardeii.

    Asta-i o mâncare care se poate mânca rece sau caldă.

    19 februarie 2010

    Ciorbă de burtă

    ciorba de burtă se face din ......(suspans)...... burtă!

    reţeta e simplă: iei o burtă ("tripe" pe canadeză) vreo două-trei kg.
    mai iei nişte oase de vită, de preferat picior cu copită dar dacă nu găseşti aşa ceva (sigur nu o să găseşti în Canada metropolitană) merg şi nişte oase cu ceva zgârciuri şi măduvă. Nu e musai să aibă multă carne pe ele, dar nu strică dacă au. Un kg sau două ar trebui să ajungă.

    Burta care se găseşte în Canada e deja curăţată şi am impresia că este şi opărită. rebuie numai clătită un pic înainte de a o băga în oală.

    Burta se pune la fiert cu oasele de vacă şi se spumuieşte. La aşa cantitate de burtă trebuie o oală mare, de 15-20L. Se lasă să fiarbă vreo două-trei-patru ore cu una-două cepe (burta care o găsesc eu în Toronto fierbe foarte repede, cred că o iau gata fiartă).

    Se strecoară zeama iar burta se taie şuviţe. Oasele se dau la o parte.
    Se pune burta la loc în zeamă şi se adaugă legume de supă (morcov, ţelină, păstârnac, cartof)  întregi.

    După ce fierb legumele se pot îndepărta şi folosi la o salată de beuf sau se pot lăsa în zeamă.

    Se potriveşte ciorba de sare şi e gata. Când se serveşte se drege cu ou şi cu smântână numai cantitatea care se pune la masă.

    La masă se aduce împreună cu smântână, oţet, piper şi ardei iute şi verdeaţă tocată mărunt (pătrunjelul merge foarte bine).
    Neapărat şi musai mujdeiul de usturoi trebuie să fie pe masă din belşug împreună cu ardei iute proaspăt sau murat.
    Fiecare mesean e dator să-şi portivească ciorba după gust.

    Merge la fix cu o bere blondă sau un vin roze sau roşu uşor. Merlot de exemplu.

    08 ianuarie 2010

    Piure de cartofi

    Piureul de cartofi se face din cartofi. Nu v-aţi fi gândit, nu?

    Ca să fie mai bun însă, eu adaug o ceapă în apa în care fierb cartofii. Înainte de a pasa cartofii o scot şi o arunc.
    Câteodată mai adaug un pic de morcov, păstârnac sau ţelină. Nu mult, doar cât să dea un pic de gust, fără a deveni prea pregnant.

    Ca o variaţie se pot adăuga cartofi dulci (yams) în cantitate aproximativ egală cu cartofii obişnuiţi. Va ieşi un piure portocaliu şi mai dulce decât piureul obişnuit.

    Neapărat trebuie grăsime, eu pun unt dar dacă gătiţi de post se poate folosi ulei de floarea soarelui sau de măsline. Uleiul de măsline are un gust pronunţat aşa că ar trebui să-l amestecaţi într-o cantitate mică de piure să vedeţi dacă vă place. Uleiul de floarea soarelui are un gust neutru.

    Bineînţeles că trebuie pusă sare, după gust. Tot după gust se poate adăuga un strop de oţet sau zeamă de lămâie. Trebuie să fie foarte puţin: dacă se simte un gust acru deja e prea mult.

    Ca să iasă un piure pufos cartofii trebuie striviţi cu paleţica perforată fără a-i agita prea mult. O acţiune viguroasă cum e cea a unui mixer electric eliberează amidonul din cartof şi piureul devine o cremă cleioasă.

    01 ianuarie 2010

    Dicţionar de termeni culinari

    Linte - lentil
    ceapă - onion
    păstârnac - parsnip
    pătrunjel - parsley
    morcov - carrot
    ţelină (rădăcină) - celeriac (câteodată se mai foloseşte şi celery root dar nu e corect)
    ficat - liver
    nucşoară - nutmeg
    muştar - mustard
    făină de muştar - dry mustard
    coriandru - coriander
    chimen - fennel

    Pateu de ficat

    O reţetă foarte simplă şi gustoasă:

    Ingrediente:

    • ficat de porc (sau vacă)
    • ceapă
    • unt, o treime din greutatea ficatului
    • ouă fierte tare, 2 ouă/100g de ficat (pot lipsi)
    • sare, mirodenii (piper. coriandru, făină de muştar, nucşoară, după gust)
    Se pun la fiert una-două cepe, în funcţie de cât de mult ficat avem. când ceapa e aproape fiartăse adaugă şi ficatul şi se fierbe bine. Se încearcă ficatul înţepându-l cu o furculiţă. Dacă nu iese sânge sau suc colorat ficatul e fiert. Ficatul fierbe destul repede. 20 de minute ar trebui să fie suficient.

    Se lasă să se răcească în apa în care a fiert. Se scoate ceapa şi se aruncă.
    Se dă ficatul prin maşina de tocat.
    Se freacă untul până se face spumă se adaugă ficatul şi gălbenuşurile de ou răscoapte, sarea şi condimentele. Se amestecă până se obţine o pastă fină.

    Se pune în forme şi se dă la rece.
    Poftă bună!

    03 noiembrie 2009

    Mâncare de castraveţi acri

    O mâncare foarte gustoasă şi uşor de preparat, din păcate trecută cu vederea sau uitată de mulţi.

    Ce ne trebuie:

    • carne de vită, de preferat un pic mai grasă
    • castraveţi muraţi în saramură
    • suc de roşii
    • ceapă
    • morcov (poate lipsi)
    • ţelină (poate lipsi)
    • ulei sau untură
    • piper boabe, foi de dafin
    Se rumeneşte carnea în ulei. După ce s-a rumenit bine carnea se adaugă ceapa tăiată mărunt, morcovul şi ţelina rase sau tăiate mărunt.
    Se înâbuşă până se fierbe carnea bine. Când e gata carnea se adaugă castaveţii tăiaţi felii subţiri, sucul de roşii, piperul şi foile de dafin.
    Se lasă să scadă un pic. Sosul se poate lega cu o lingură de făină.

    28 octombrie 2009

    Supă de dovleac

    Că tot e toamnă şi sunt în sezon, dovlecii pot fi folosiţi şi la altceva decât lanterne de Halouin.

    Ce ne trebuie pentru supa de dovleac:

    • dovleac. Butternut Squash care se găseşte pe aici e numai bun. Poate fi şi dovleac de plăcintă sau alt soi care vă place.
    • ulei. De măsline dacă vă place aroma.
    • ceapă
    • ţelină (rădăcină), păstârnac sau rădăcină de pătrunjel
    • ginger, de preferat proaspăt.
    • lămâie sau zeamă de lămâie
    • sare
    • pătrunjel verde
    Ceapa se toacă mărunt şi se căleşte un pic în ulei.
    Intre timp se curăţă legumele şi dovleacul şi se dau pe răzătoare.
    Când ceapa a devenit translucidă se pune apă şi se adaugă legumele rase.
    Se fierbe la foc potrivit pănă se înmoaie legumele. Jumătate de oră ar cam fi suficient. POate 40 de minute.

    Se potriveşte de sare, şi se adaugă după gust zeamă de lămâie şi ginger pisat sau tocat mărunt.

    Se serveşte cu frunze de leuştean tocate şi smântână.

    14 aprilie 2009

    Supă de linte

    Pentru că tot am vorbit despre supe în articolul anterior dau aici o reţetă foarte simplă şi rapidă de supă de linte.

    Timp de preparare: 30 minute.
    Timp de pregătire: 15 minute.

    Ingrediente:

    • linte: 250g
    • ceapă: una potrivită
    • morcov
    • ţelină
    • păstârnac sau rădăcină de pătrunjel
    • pătrunjel verde
    • ulei: după gust, două-trei linguri
    Se curăţă toate legumele, see spală şi toacă mărunt. Merg şi date prin răztoare.
    Legumele tocate se pun la fiert cu apă, sare şi ulei.

    Opţional, după ce au fiert legumele, se poate scoate într-un vas separat jumătate din cantitatea de legume care se pasează (cu mixerul de exemplu) şi se reintroduc în oală. Legumele pasate vor face supa mai cremoasă şi mai densă.

    Se serveşte fierbinte sau rece, de preferat cu pătrunjel verde. Cine vrea poate adăuga crutoane de pâine.

    Ca la orice reţetă culinară cantităţile sunt aproximative. Uleiul se poate înlocui cu unt sau smântână.

    Supe, ciorbe

    Supele şi ciorbele sunt un element esenţial în bucătăria românească (şi nu numai).

    Înainte de a publica câteva reţete vreau să vă împărtăşesc un mic secret:
    elementule de bază ale oricărei supe sau ciorbe tradiţonale româneşti (în Regat cel puţin) sunt ceapa, morcovul, ţelina şi albitura. Albitura este păstârnacul sau răddacina de pătrunjel sau amândouă.

    Pentru supe legumele se pun întregi, pentru ciorbe se toacă mărunt.

    27 noiembrie 2007

    Limbă cu măsline


    1 buc limbă de vacă (cam 1kg)
    2-3 cepe
    3-400 g măsline
    2 linguri de Ulei
    1litru de suc de roşii - Alternativ se poate folosi zeamă de carne
    100 ml vin roşu
    piper
    coriandru
    foi de dafin
    boia de ardei dulce

    Se fierbe limba in apă cu un pic de sare. Cam o oră pentru o limbă de 1Kg.
    Se curăţă limba de pieliţa albă. Se taie în cuburi cam de 1cm.

    Separat se căleşte ceapa în ulei până devine translucidă. Ok, poate să se şi rumenească un pic.
    Se adaugă carnea, sosul de roşii, Maslinele şi condimentele.
    Se lasă să fiarbă la foc scăzut până toate ingredientele se patrund bine. Se adaugă vinul şi se mai fierbe un pic.

    Se paote mânca rece sau caldă.

    20 noiembrie 2007

    Pâine crescută cu drojdie naturală

    Drojdia naturală sau sălbatică este un complex de lactobacili şi bacterii care se găsesc natural în făină. Natural concentraţiile sunt foarte mici dar cu un pic de răbdare pot fi aduse la un nivel suficient pentru a creşte un aluat.

    Spre deosebire de drojdiile disponibile comercial drojdia naturală are dă o aromă şi un gust deosebit pâinii.
    Drojdiile comerciale sunt selecţionate pentru în special pentru gust neutru şi viteză mare de creştere.

    Drojdia naturală are calităţi opuse: creşte mai greu dar tocmai de aceea se dezvoltă un gust deosebit. Cu cât mai mult se ţine aluatul la dospit, cu atât mai mult se dezvoltă gustul.

    Acum o reţetă simplă de pâine. Este chiar simplă, chiar dacă pare complicat :) Nu trebuie să vă sperie timpul lung pe care îl cere pentru că cere de fapt foarte puţină intervenţie. Aluatul mai mult stă şi dospeşte de capul lui.

    Ingrediente:
    - drojdie, o cană (cum se prepară voi descrie în alt articol)
    - făină, 5-6 căni
    - apă
    - ulei, 2-4 linguri (poate lipsi, poate fi înlocuit cu unt sau smântână)
    - sare, 2-3 linguriţe
    - zahăr, 2-3 linguri (poate lipsi)

    Etapa 1: Maia.
    Cu o seară înainte scoateţi drojdia din frigider şi amestecaţi-o cu o cană de apă şi o cană de făină într-un lighean sau un vas mai mare de ceramică, porţelan sau inox. Nu vă faceţi griji dacă se fac cocoloaşe, se vor desface în procesul de fermentaţie. Lăsaţi vasul peste noapte la temperatura camerei acoperit cu o cârpă curată.

    Observaţie:In funcţie de temperatură maiaua creşte mai repede sau mai încet. Dacă drojdia e viguroasă, la temperaturi mai mari de 25 de grade poate creşte şi în doua-trei ore. Eu vara o las să stea peste noapte în frigider.

    Maiaua e gata când arată ca o spumă cu bule de aer mai mari şi mai mici clar vizibile. Trebuie să fie semisolidă, să curgă un pic, ca o smântână.

    Etapa 2: Prima creştere

    Foarte important, înainte de orice luaţi cam o jumate de cană, sau o cană dim maia şi puneţi-o in borcan împreună cu o cană de făină şi una de apă. Puneţi borcanul la păstrat în frigider pentru data viitoare.

    Peste maiaua ramasă (cam o cană trebuie să fie) puneţi o cană de apă, sarea, uleiul şi zahărul. Treptat incorporaţi 4-5 căni de făină metecând cu nadejde cu o lingiură de lemn solidă. Se poate amesteca şi cu mâna umedă sau cu un mixer dotat cu cârlig pentru aluaturi.
    Se amestecă până ce aluatul începe să se formeze şi să se desprindă de pereţii vasului. Acum e timpul de frământat cu mâna.
    Pudraţi cu faăină masa şi aluatul precum şi mâinie ca să nu se lipească coca prea tare.
    Frământaţi cam 10 minute împachetând constant aluatul şi pudrând continuu cu faină aluatul şi masa. Când e aproape gata o să observaţi ca aluatul acceptă din ce în ce mai puţină făină. Textura se schimbă, aluatul devine mai neted şi mai elastic.

    Când aţi terminat de frământat puneţi aluatul la loc în vas şi îl lasaţi acoperit cu o cârpă curată până îşi dublează volumul.
    In funcţie de temperatură asta poate dura între două şi zece ore. Eu îl las la răcoare iarna sau in frigider vara şi plec la servici.

    Etapa 3: A doua creştere

    Scoateţi aluatul si-l apăsaţi uşor să se desumfle. Frământaţi un pic şi formaţi una sau două pâini. Lasaţiţ-le să crească din nou până îşi dublează volumul, cam 30-40 de minute. Când sunt gata de bagat în cuptor se crestează cu un cuţit bine ascuţit.

    Etapa 4: Coacerea
    Se încălzeşte cuptorul la 200-210 grade şi se introduc pâinile.
    Se poate folosi o tavă metalică sau de porţelan sau sticlă. Dacă se foloseşte porţelan sau sticlă e bine ca tava să fie bine încinsă când se pune aluatul. Un vas de poţelan sau sticlă simulează mai bine un cuptor de cărămidă şi face o coajă mai groasă şi mai crocantă.

    După 30-40 de minute ar trebui ca pâinea să fie gata. Se vede după coajă cafre trebuie să-şi schimbe culoarea spre brun iar pâinea trebuie să sune a gol când o loveşti uşor cu degetul.

    Se scoate pâinea din cuptor şi se lasă să se răcească pe un servet sau un grătar. Este foarte impotant sa-i fie asigurată un pic de circulaţie de aer pe dedesupt ca să nu condenseze aburul care iese din pâinea fierbinte.

    29 octombrie 2007

    Mâncare de Gutui

    O mîncare dulce acrişoară, mai puţin obişnuită în bucătăria românească dar foarte gustoasă şi uşor de preparat
    Se poate prepara cu sau fără carne.

    Dacă se prepără cu carne, se poate folosi carne de vită sau pasăre. E bine să fie un pic mai grasă carnea.


    Ce ne trebuie? In primul rînd gutui. După aia carne, sare, zahăr, apă, timp.

    Deci:
    3 - 4 gutui
    2-300 g carne
    o lingură de grăsime: ulei sau grăsime de pasăre
    50 g zahăr (după gust)
    sare după gust
    zeamă de lămâie, piper tot după gust

    Se pune carnea la fiert cu apă cât s-o acopere.
    Intre timp se spală şi se taie felii gutuile şi se scoate miezul tare cu sâmburii.
    Se rumenesc gutuile în grăsimea bine încinsă şi se adaugă peste carnea fiartă.

    Din zahăr se face un sirop de caramel. Intr-un vas nu prea larg se pune zahărul cu puţină apă, cât să-l umezească un pic. Se pune pe foc şi se lasă să se caramelizeze. Nu prea mult, când capătă o culoare brun deschis e suficient. Se lasă să se răcească şi numai după ce s-a răcit se pune un pic de apă peste zahărul caramel. Se incălzeşte un pic să se dizolve bine şi se toarnă peste carnea cu gutui.

    Se drege de sare, se adaugă piper şi zeamă de lămâie după gust.

    Sosul se poate lega cu o lingură de făină dizolvată în apă rece.