19 decembrie 2007

Criza financiară pe înţelesul tuturor

11 decembrie 2007

Interest rate 'freeze' - the real story is fraud

Bankers pay lip service to families while scurrying to avert suits, prison

New proposals to ease our great mortgage meltdown keep rolling in. First the Treasury Department urged the creation of a new fund that would buy risky mortgage bonds as a tactic to hide what those bonds were really worth. (Not much.) Then the idea was to use Fannie Mae and Freddie Mac to buy the risky loans, even if it was clear that U.S. taxpayers would eventually be stuck with the bill. But that plan went south after Fannie suffered a new accounting scandal, and Freddie's existing loan losses shot up more than expected.

Now, just unveiled Thursday, comes the "freeze," the brainchild of Treasury Secretary Henry Paulson. It sounds good: For five years, mortgage lenders will freeze interest rates on a limited number of "teaser" subprime loans. Other homeowners facing foreclosure will be offered assistance from the Federal Housing Administration.

But unfortunately, the "freeze" is just another fraud - and like the other bailout proposals, it has nothing to do with U.S. house prices, with "working families," keeping people in their homes or any of that nonsense.

The sole goal of the freeze is to prevent owners of mortgage-backed securities, many of them foreigners, from suing U.S. banks and forcing them to buy back worthless mortgage securities at face value - right now almost 10 times their market worth.

The ticking time bomb in the U.S. banking system is not resetting subprime mortgage rates. The real problem is the contractual ability of investors in mortgage bonds to require banks to buy back the loans at face value if there was fraud in the origination process.

And, to be sure, fraud is everywhere. It's in the loan application documents, and it's in the appraisals. There are e-mails and memos floating around showing that many people in banks, investment banks and appraisal companies - all the way up to senior management - knew about it.

I can hear the hum of shredders working overtime, and maybe that is the new "hot" industry to invest in. There are lots of people who would like to muzzle subpoena-happy New York Attorney General Andrew Cuomo to buy time and make this all go away. Cuomo is just inches from getting what he needs to start putting a lot of people in prison. I bet some people are trying right now to make him an offer "he can't refuse."

Despite Thursday's ballyhooed new deal with mortgage lenders, does anyone really think that it can ultimately stop fraud lawsuits by mortgage bond investors, many of them spread out across the globe?

The catastrophic consequences of bond investors forcing originators to buy back loans at face value are beyond the current media discussion. The loans at issue dwarf the capital available at the largest U.S. banks combined, and investor lawsuits would raise stunning liability sufficient to cause even the largest U.S. banks to fail, resulting in massive taxpayer-funded bailouts of Fannie and Freddie, and even FDIC.

The problem isn't just subprime loans. It is the entire mortgage market. As home prices fall, defaults will rise sharply - period. And so will the patience of mortgage bondholders. Different classes of mortgage bonds from various risk pools are owned by different central banks, funds, pensions and investors all over the world. Even your pension or 401(k) might have some of these bonds in it.

Perhaps some U.S. government department can make veiled threats to foreign countries to suggest they will suffer unpleasant consequences if their largest holders (central banks and investment funds) don't go along with the plan, but how could it be possible to strong-arm everyone?

What would be prudent and logical is for the banks that sold this toxic waste to buy it back and for a lot of people to go to prison. If they knew about the fraud, they should have to buy the bonds back. The time to look into this is before the shredders have worked their magic - not five years from now.

Those selling the "freeze" have suggested that mortgage-backed securities investors will benefit because they lose more with rising foreclosures. But with fast-depreciating collateral, the last thing investors in mortgage bonds ought to do is put off foreclosures. Rate freezes are at best a tool for delaying the inevitable foreclosures when even the most optimistic forecasters expect home prices to fall. In October, Goldman Sachs issued a report forecasting an incredible 35 to 40 percent drop in California home prices in the coming few years. To minimize losses, a mortgage bondholder would obviously be better off foreclosing on a home before prices plunge.

The goal of the freeze may be to delay bond investors from suing by putting off the big foreclosure wave for several years. But it may also be to stop bond investors from suing. If the investors agreed to loan modifications with the "real" wage and asset information from refinancing borrowers, mortgage originators and bundlers would have an excuse once the foreclosure occurred. They could say, "Fraud? What fraud?! You knew the borrower's real income and asset information later when he refinanced!"

The key is to refinance borrowers whose current loans involved fraud in the origination process. And I assure you it was a minority of borrowers whose loans didn't involve fraud.

The government is trying to accomplish wide-scale refinancing by tricking bond investors, or by tricking U.S. taxpayers. Guess who will foot the bill now that the FHA is entering the fray?

Ultimately, the people in these secret Paulson meetings were probably less worried about saving the mortgage market than with saving themselves. Some might be looking at prison time.

As chief of Goldman Sachs, Paulson was involved, to degrees as yet unrevealed, in the mortgage securitization process during the halcyon days of mortgage fraud from 2004 to 2006.

Paulson became the U.S. Treasury secretary on July 10, 2006, after the extent of the debacle was coming into focus for those in the know. Goldman Sachs achieved recent accolades in the markets for having bet heavily against the housing market, while Citigroup, Morgan Stanley, Bear Sterns, Merrill Lynch and others got hammered for failing to time the end of the credit bubble.

Goldman Sachs is the only major investment bank in the United States that has emerged as yet unscathed from this debacle. The success of its strategy must have resulted from fairly substantial bets against housing, mortgage banking and related industries, which also means that Goldman Sachs saw this coming at the same time they were bundling and selling these loans.

If a mortgage bond investor sues Goldman Sachs to force the institution to buy back loans, could Paulson be forced to testify as to whether Goldman Sachs knew or had reason to know about fraud in the origination process of the loans it was bundling?

It is truly amazing that right now everyone in the country is deferring to Paulson and the heads of Countrywide, JPMorgan, Bank of America and others as the best group to work out a solution to this problem. No one is talking about the fact that these people created the problem and profited to the tune of hundreds of billions of dollars from it.

I suspect that such a group first sat down and tried to figure out how to protect their financial interests and avoid criminal liability. And then when they agreed on the plan, they decided to sell it as "helping working families stay in their homes." That's why these meetings were secret, and reporters and the public weren't invited.

The next time that Paulson is before the Senate Finance Committee, instead of asking, "How much money do you think we should give your banking buddies?" I'd like to see New York Sen. Chuck Schumer ask him what he knew about this staggering fraud at the time he was chief of Goldman Sachs.

The Goldman report in October suggests that rampant investor demand is to blame for origination fraud - even though these investors were misled by high credit ratings from bond rating agencies being paid billions by the U.S. investment banks, like Goldman, that were selling the bundled mortgages.

This logic is like saying shoppers seeking bargain-priced soup encourage the grocery store owner to steal it. I mean, we're talking about criminal fraud here. We are on the cusp of a mammoth financial crisis, and the Federal Reserve and the U.S. Treasury are trying to limit the liability of their banking friends under the guise of trying to help borrowers. At stake is nothing short of the continued existence of the U.S. banking system.

Sean Olender is a San Mateo attorney. Contact us at insight@sfchronicle.com.

This article appeared on page C - 1 of the San Francisco Chronicle

06 decembrie 2007

Baseball World Series

Asta cam rezumă concepţia americanui de rând despre lume.

05 decembrie 2007

Merde Happens

Citesc acum o carte delicioasă: Merde happens.

America, Franţa Anglia văzute prin prisma unui englez care cutreieră America într-un Mini ca să promoveze turismul în patria mamă. Este însoţit de prietena sa franţuzoică cu vederi socialiste. Care vederi bineînţeles trebuie să fie exprimate. Combinat cu o întregă serie de neînţeleri rezultă o aventură povestită pe un ton amuzant.

27 noiembrie 2007

Limbă cu măsline

1 buc limbă de vacă (cam 1kg)
2-3 cepe
3-400 g măsline
2 linguri de Ulei
1litru de suc de roşii - Alternativ se poate folosi zeamă de carne
100 ml vin roşu
foi de dafin
boia de ardei dulce

Se fierbe limba in apă cu un pic de sare. Cam o oră pentru o limbă de 1Kg.
Se curăţă limba de pieliţa albă. Se taie în cuburi cam de 1cm.

Separat se căleşte ceapa în ulei până devine translucidă. Ok, poate să se şi rumenească un pic.
Se adaugă carnea, sosul de roşii, Maslinele şi condimentele.
Se lasă să fiarbă la foc scăzut până toate ingredientele se patrund bine. Se adaugă vinul şi se mai fierbe un pic.

Se paote mânca rece sau caldă.

25 noiembrie 2007

Vinul e în sticle

Am luat acum vreo şase săptămâni patru găleţi de must de la nişte italieni care-l aduc din California.
Spre deosebire de mustul care se găseşte la Wine Not sau Magnota ăsta e must proaspăt, nepasteurizat, adus cu camioane frigorifice şi păstrat la frigider.

A început să fiarbă a doua zi după ce l-am luat. Tipa de la care l-am luat zisese 2-3 zile dar se pare că a fost mai activ decât se aştepta ea. A fost şi mai cald ca de obicei ce-i drept.

După patru săptămâni de fiert în găleţile în care a venit l-am tras în damigene de sticlă şi l-am mai lasat vreo patru săptămâni şi l-am tras în sticle.

Acum mai stă până la Crăciun când o să încep să-l pun pe masă.

24 noiembrie 2007

Money as Dept

Tocmai am vizionat un filmuleţ de patruzeci şi ceva de minute de Paul Grignon care ridică câteva semne de întrbare despre marfa universală.

21 noiembrie 2007


Posted by Picasa

Din nou depre pâine

Mai exact despre drojdie.

Drojdia naturală este o cultură activă, de aceea trebuie hrănită regulat pentru a menţine în viaţă. Se hrăneşte cu făină.

Pentru a-i incetini ritmul se păstrează în frigider, într-un borcan cu un capac nu foarte etanş pentru a o lăsa să respire.

Dacă coaceţi regulat (odată pe săptămână sau cam aşa) e suficient să păstraţi un pic de maia şi să mai agaugaţi un pic de făină şi apă.

Dacă nu, cam odată pe săptămână aruncaţi jumătate din cantitea de drojdie din borcan şi o înlocuiţi cu făină şi apă.

20 noiembrie 2007


Posted by Picasa

Pâine crescută cu drojdie naturală

Drojdia naturală sau sălbatică este un complex de lactobacili şi bacterii care se găsesc natural în făină. Natural concentraţiile sunt foarte mici dar cu un pic de răbdare pot fi aduse la un nivel suficient pentru a creşte un aluat.

Spre deosebire de drojdiile disponibile comercial drojdia naturală are dă o aromă şi un gust deosebit pâinii.
Drojdiile comerciale sunt selecţionate pentru în special pentru gust neutru şi viteză mare de creştere.

Drojdia naturală are calităţi opuse: creşte mai greu dar tocmai de aceea se dezvoltă un gust deosebit. Cu cât mai mult se ţine aluatul la dospit, cu atât mai mult se dezvoltă gustul.

Acum o reţetă simplă de pâine. Este chiar simplă, chiar dacă pare complicat :) Nu trebuie să vă sperie timpul lung pe care îl cere pentru că cere de fapt foarte puţină intervenţie. Aluatul mai mult stă şi dospeşte de capul lui.

- drojdie, o cană (cum se prepară voi descrie în alt articol)
- făină, 5-6 căni
- apă
- ulei, 2-4 linguri (poate lipsi, poate fi înlocuit cu unt sau smântână)
- sare, 2-3 linguriţe
- zahăr, 2-3 linguri (poate lipsi)

Etapa 1: Maia.
Cu o seară înainte scoateţi drojdia din frigider şi amestecaţi-o cu o cană de apă şi o cană de făină într-un lighean sau un vas mai mare de ceramică, porţelan sau inox. Nu vă faceţi griji dacă se fac cocoloaşe, se vor desface în procesul de fermentaţie. Lăsaţi vasul peste noapte la temperatura camerei acoperit cu o cârpă curată.

Observaţie:In funcţie de temperatură maiaua creşte mai repede sau mai încet. Dacă drojdia e viguroasă, la temperaturi mai mari de 25 de grade poate creşte şi în doua-trei ore. Eu vara o las să stea peste noapte în frigider.

Maiaua e gata când arată ca o spumă cu bule de aer mai mari şi mai mici clar vizibile. Trebuie să fie semisolidă, să curgă un pic, ca o smântână.

Etapa 2: Prima creştere

Foarte important, înainte de orice luaţi cam o jumate de cană, sau o cană dim maia şi puneţi-o in borcan împreună cu o cană de făină şi una de apă. Puneţi borcanul la păstrat în frigider pentru data viitoare.

Peste maiaua ramasă (cam o cană trebuie să fie) puneţi o cană de apă, sarea, uleiul şi zahărul. Treptat incorporaţi 4-5 căni de făină metecând cu nadejde cu o lingiură de lemn solidă. Se poate amesteca şi cu mâna umedă sau cu un mixer dotat cu cârlig pentru aluaturi.
Se amestecă până ce aluatul începe să se formeze şi să se desprindă de pereţii vasului. Acum e timpul de frământat cu mâna.
Pudraţi cu faăină masa şi aluatul precum şi mâinie ca să nu se lipească coca prea tare.
Frământaţi cam 10 minute împachetând constant aluatul şi pudrând continuu cu faină aluatul şi masa. Când e aproape gata o să observaţi ca aluatul acceptă din ce în ce mai puţină făină. Textura se schimbă, aluatul devine mai neted şi mai elastic.

Când aţi terminat de frământat puneţi aluatul la loc în vas şi îl lasaţi acoperit cu o cârpă curată până îşi dublează volumul.
In funcţie de temperatură asta poate dura între două şi zece ore. Eu îl las la răcoare iarna sau in frigider vara şi plec la servici.

Etapa 3: A doua creştere

Scoateţi aluatul si-l apăsaţi uşor să se desumfle. Frământaţi un pic şi formaţi una sau două pâini. Lasaţiţ-le să crească din nou până îşi dublează volumul, cam 30-40 de minute. Când sunt gata de bagat în cuptor se crestează cu un cuţit bine ascuţit.

Etapa 4: Coacerea
Se încălzeşte cuptorul la 200-210 grade şi se introduc pâinile.
Se poate folosi o tavă metalică sau de porţelan sau sticlă. Dacă se foloseşte porţelan sau sticlă e bine ca tava să fie bine încinsă când se pune aluatul. Un vas de poţelan sau sticlă simulează mai bine un cuptor de cărămidă şi face o coajă mai groasă şi mai crocantă.

După 30-40 de minute ar trebui ca pâinea să fie gata. Se vede după coajă cafre trebuie să-şi schimbe culoarea spre brun iar pâinea trebuie să sune a gol când o loveşti uşor cu degetul.

Se scoate pâinea din cuptor şi se lasă să se răcească pe un servet sau un grătar. Este foarte impotant sa-i fie asigurată un pic de circulaţie de aer pe dedesupt ca să nu condenseze aburul care iese din pâinea fierbinte.

13 noiembrie 2007

31 octombrie 2007

Ontario, Canada

Că veni vorba de mâncare şi gătit, am întâlnit destui oameni care iau reţetele ad literam.
Gătiltul e o chestie de gust iar cantităţile şi ingredientele din reţete sunt doar sugestii.

In plus, există mari variaţii în calitatea ingredientelor.
De exemplu cantitatea de apă din făină poate varia de la un sac la altul precum şi în funcţie de sezon, după cum e mai multă sau mai puţină umezeală în atmosferă. Apa din reţetă trebuie ajustată corespunzător.

29 octombrie 2007

Mâncare de Gutui

O mîncare dulce acrişoară, mai puţin obişnuită în bucătăria românească dar foarte gustoasă şi uşor de preparat
Se poate prepara cu sau fără carne.

Dacă se prepără cu carne, se poate folosi carne de vită sau pasăre. E bine să fie un pic mai grasă carnea.

Ce ne trebuie? In primul rînd gutui. După aia carne, sare, zahăr, apă, timp.

3 - 4 gutui
2-300 g carne
o lingură de grăsime: ulei sau grăsime de pasăre
50 g zahăr (după gust)
sare după gust
zeamă de lămâie, piper tot după gust

Se pune carnea la fiert cu apă cât s-o acopere.
Intre timp se spală şi se taie felii gutuile şi se scoate miezul tare cu sâmburii.
Se rumenesc gutuile în grăsimea bine încinsă şi se adaugă peste carnea fiartă.

Din zahăr se face un sirop de caramel. Intr-un vas nu prea larg se pune zahărul cu puţină apă, cât să-l umezească un pic. Se pune pe foc şi se lasă să se caramelizeze. Nu prea mult, când capătă o culoare brun deschis e suficient. Se lasă să se răcească şi numai după ce s-a răcit se pune un pic de apă peste zahărul caramel. Se incălzeşte un pic să se dizolve bine şi se toarnă peste carnea cu gutui.

Se drege de sare, se adaugă piper şi zeamă de lămâie după gust.

Sosul se poate lega cu o lingură de făină dizolvată în apă rece.