Se afișează postările cu eticheta sourdough. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sourdough. Afișați toate postările

29 octombrie 2009

Cum se obţine drojdia de pâine?

Drojdia de cultură se obţine de la magazin, dar nu ne interesează.

Drojdia sălbatică trebuie capturată. Asta e destul de simplu pentru că e peste tot şi nici nu fuge prea repede.

Ne trebuie ceva făină, apă, un vas cu gura largă, un castron de exemplu şi ceva răbdare.

In castron se amestecă făină cu apă ca să se facă o maia de consistenţa unei smântâni subţiri. Trebuie să fie suficient de subţire ca să curgă.

Maiaua asta se lasă la un loc călduţ şi la fiecare două-trei zile se înlătură jumătate din compoziţie şi se completează cu făină proaspătă şi apă. In funcţie de temperatură şi alte alea într-o săptămâna sau două ar trebui să apară la suprafaţa compoziţiei bule de aer. Când bulele de aer (CO2 de fapt) devin suficient de multe ca să formeze o spumă la suprafaţă lichidului procesul este gata.

Cel mai bine e să se încerce acest proces vara pentru că e dependent de temperatură. O temperatură ridicată (25-30 grade C) e ideală.

Transferaţi maiaua într-un borcan şi băgaţi-o în frigider. Cam la una-două săptămâni trebuie hrănită. Cel mai simplu e să opriţi o lingură de maia când faceţi pâine şi să completaţi cu făină şi apă. Dacă nu coaceţi pâine două săptămâni aruncaţi jumătate din conţinutul borcanului şi completaţi cu făină şi apă.

În timp (câteva zile) maiaua se poate separa într-o masă vâscoasă care se depune pe fundul borcanului şi un lichid care se separă deasupra. Este absolut normal, lichidul este apă amestecat cu alcool rezultat din fermentaţie. Puteţi să-l aruncaţi sau să-l amestecaţi în compoziţie. Alcoolul rezultat NU este bun de băut! ARUNCAŢI-L sau înglobaţi-l în compoziţie. Se va evapora la coacere.

Drojdia de pâine

Oamenii coc pâine încă de când au început să se aşeze la un loc şi să devină agricultori în loc de vânători. Unii zic că asta se întâmpla acum vreo zece mii de ani.

Procesul folosit atunci a rămas aproape neschimbat până acum vreo sută şi ceva de ani când a fost introdusă drojdia selecţionată cunoscută sub numele de drojdie de panificaţie sau drojdie de cultură.

Ce se folosea în vechime atunci? Păi tot drojdie numai că un amestec de tulpini care se găsesc natural în mediul din jurul nostru.

Că veni vorba, drojdia, că e de vin, de bere, de pâine sau altceva, este un amestec de ciuperci şi bacili care se înmulţesc într-un mediu de cultură. Mediul de cultură este hrana pe care o plac microorganismele respective.

In cazul drojdiei de pâine mediul de cultură este făina cu apă. Aici se bălăcesc simbiotic o grămadă de ciuperci şi lactobacili care descompun amidonul din făină în zaharuri simple pe care le apoi le mănâncă. In acest proces se generează dioxid de carbon, acid lactic, alcool şi alte produse secundare. Dacă suficientă mâncare microorganismele astea formează un mediu în care numai ele pot să trăiască. De aceea această cultură este foarte rezistentă la contaminări. Poate fi ţinută la temperatura camerei ani de zile cu condiţia să fie alimentată cu făină periodic (o dată la una-două săptămâni).

Care e diferenţa între drojdia sălbatică şi cea selecţionată?
Una e sălbatică, alta e selecţionată :)

Drojdia de cultură e făcută din câteva tulpini selecţionate artificial pentru anumite caracteristici cum ar fi: viteză mare de creştere, putere mare de creştere, consistenţă, gust neutru.
Aceste caracteristici sunt foarte apreciate de industria de panificaţie dar cum nimic nu e gratis trebuie plătit un preţ. Preţul acesta este gustul şi uşurinţa de folosire.

Drojdia de cultură în general cere condiţii stricte de temperatură, umiditate şi timp ca să crească. Aceste condiţii sunt relativ uşor de creat într-un mediu industrial dar mai greu acasă.

Gustul pâini crescută cu drojdie de cultură cam lipseşte. Pâinea e fadă, fără caracter fără nici un fel de variaţie de la o tranşă la alta. Unii pot să aprecieze asta dar mie mi se pare plicticos.

Drojdia sălbatică este exact pe dos. Este compusă dintr-un număr relativ mare de tulpini care se găsesc în mod normal în natură.

Datorită numărului mare de tulpini e foarte rezistentă variaţii de temperatură şi umiditate. În funcţie de condiţii se dezvoltă mai mult unele tulpini faţă de altele.

Creşte în aproape orice condiţii dacă are suficientă mâncare (făină) şi timp. Preţul plătit pentru această versatilitate este timpul lung de creştere, dar asta nu e un factor foarte important într-un mediu artizanal sau domestic.

Gustul pâinii crescută cu drojdie sălbatică este deosebit. Pentru că în procesul de creştere se generează acid lactic pâinea are un gust uşor acrişor. In afară de acid lactic se generează o grămadă de alte produse secundare (alcooli, esteri, etc) care contribuie la formarea unui gust complex.

De asemenea, gustul poate fi influenţat de la o tranşă la alta prin varierea condiţiilor de creştere.
O temperatură scăzută determină o creştere lentă şi un gust mai pronunţat. O temperatură ridicată determină o creştere rapidă şi un gust neutru.

21 noiembrie 2007

Din nou depre pâine

Mai exact despre drojdie.

Drojdia naturală este o cultură activă, de aceea trebuie hrănită regulat pentru a menţine în viaţă. Se hrăneşte cu făină.

Pentru a-i incetini ritmul se păstrează în frigider, într-un borcan cu un capac nu foarte etanş pentru a o lăsa să respire.

Dacă coaceţi regulat (odată pe săptămână sau cam aşa) e suficient să păstraţi un pic de maia şi să mai agaugaţi un pic de făină şi apă.

Dacă nu, cam odată pe săptămână aruncaţi jumătate din cantitea de drojdie din borcan şi o înlocuiţi cu făină şi apă.

20 noiembrie 2007

Pâine crescută cu drojdie naturală

Drojdia naturală sau sălbatică este un complex de lactobacili şi bacterii care se găsesc natural în făină. Natural concentraţiile sunt foarte mici dar cu un pic de răbdare pot fi aduse la un nivel suficient pentru a creşte un aluat.

Spre deosebire de drojdiile disponibile comercial drojdia naturală are dă o aromă şi un gust deosebit pâinii.
Drojdiile comerciale sunt selecţionate pentru în special pentru gust neutru şi viteză mare de creştere.

Drojdia naturală are calităţi opuse: creşte mai greu dar tocmai de aceea se dezvoltă un gust deosebit. Cu cât mai mult se ţine aluatul la dospit, cu atât mai mult se dezvoltă gustul.

Acum o reţetă simplă de pâine. Este chiar simplă, chiar dacă pare complicat :) Nu trebuie să vă sperie timpul lung pe care îl cere pentru că cere de fapt foarte puţină intervenţie. Aluatul mai mult stă şi dospeşte de capul lui.

Ingrediente:
- drojdie, o cană (cum se prepară voi descrie în alt articol)
- făină, 5-6 căni
- apă
- ulei, 2-4 linguri (poate lipsi, poate fi înlocuit cu unt sau smântână)
- sare, 2-3 linguriţe
- zahăr, 2-3 linguri (poate lipsi)

Etapa 1: Maia.
Cu o seară înainte scoateţi drojdia din frigider şi amestecaţi-o cu o cană de apă şi o cană de făină într-un lighean sau un vas mai mare de ceramică, porţelan sau inox. Nu vă faceţi griji dacă se fac cocoloaşe, se vor desface în procesul de fermentaţie. Lăsaţi vasul peste noapte la temperatura camerei acoperit cu o cârpă curată.

Observaţie:In funcţie de temperatură maiaua creşte mai repede sau mai încet. Dacă drojdia e viguroasă, la temperaturi mai mari de 25 de grade poate creşte şi în doua-trei ore. Eu vara o las să stea peste noapte în frigider.

Maiaua e gata când arată ca o spumă cu bule de aer mai mari şi mai mici clar vizibile. Trebuie să fie semisolidă, să curgă un pic, ca o smântână.

Etapa 2: Prima creştere

Foarte important, înainte de orice luaţi cam o jumate de cană, sau o cană dim maia şi puneţi-o in borcan împreună cu o cană de făină şi una de apă. Puneţi borcanul la păstrat în frigider pentru data viitoare.

Peste maiaua ramasă (cam o cană trebuie să fie) puneţi o cană de apă, sarea, uleiul şi zahărul. Treptat incorporaţi 4-5 căni de făină metecând cu nadejde cu o lingiură de lemn solidă. Se poate amesteca şi cu mâna umedă sau cu un mixer dotat cu cârlig pentru aluaturi.
Se amestecă până ce aluatul începe să se formeze şi să se desprindă de pereţii vasului. Acum e timpul de frământat cu mâna.
Pudraţi cu faăină masa şi aluatul precum şi mâinie ca să nu se lipească coca prea tare.
Frământaţi cam 10 minute împachetând constant aluatul şi pudrând continuu cu faină aluatul şi masa. Când e aproape gata o să observaţi ca aluatul acceptă din ce în ce mai puţină făină. Textura se schimbă, aluatul devine mai neted şi mai elastic.

Când aţi terminat de frământat puneţi aluatul la loc în vas şi îl lasaţi acoperit cu o cârpă curată până îşi dublează volumul.
In funcţie de temperatură asta poate dura între două şi zece ore. Eu îl las la răcoare iarna sau in frigider vara şi plec la servici.

Etapa 3: A doua creştere

Scoateţi aluatul si-l apăsaţi uşor să se desumfle. Frământaţi un pic şi formaţi una sau două pâini. Lasaţiţ-le să crească din nou până îşi dublează volumul, cam 30-40 de minute. Când sunt gata de bagat în cuptor se crestează cu un cuţit bine ascuţit.

Etapa 4: Coacerea
Se încălzeşte cuptorul la 200-210 grade şi se introduc pâinile.
Se poate folosi o tavă metalică sau de porţelan sau sticlă. Dacă se foloseşte porţelan sau sticlă e bine ca tava să fie bine încinsă când se pune aluatul. Un vas de poţelan sau sticlă simulează mai bine un cuptor de cărămidă şi face o coajă mai groasă şi mai crocantă.

După 30-40 de minute ar trebui ca pâinea să fie gata. Se vede după coajă cafre trebuie să-şi schimbe culoarea spre brun iar pâinea trebuie să sune a gol când o loveşti uşor cu degetul.

Se scoate pâinea din cuptor şi se lasă să se răcească pe un servet sau un grătar. Este foarte impotant sa-i fie asigurată un pic de circulaţie de aer pe dedesupt ca să nu condenseze aburul care iese din pâinea fierbinte.