Flacăra Olimpică a trecut prin Toronto

De la Vancouver 2010 Olympic Torch Relay

Aici sunt ceva poze de la festivităţile din în Markham:

Cele mai importante instrumente din bucătărie

Borş

Borşul e foarte simplu de făcut în casă.

Trebuie:

• un borcan mai măricel (5 - 10 litri)
  
• tărâţe de grâu ("wheat bran") 0.5Kg
  
• mălai de porumb ("corn meal") 0.25Kg
• drojdie de pâine din aia sălbatică sau huşti de la şarja precedentă. Pot lipsi, am să explic cum se înlocuiesc.

Se pun în borcan tărâţele şi mălaiul, cam două treimi tărâţe, o treime mălai. Amestecul trebuie să umple borcanul pe sfert, aproximativ.

Se toarnă apă clocotită peste tărâţe şi se amestecă un pic. Se lasă să se răcească până apa ajunge la o temperatură suportabilă la atingere (~30-35°C). Adăugaţi drojdia sau huştile şi amestecaţi bine.

Puneţi borcanul la un loc călduţ şi amestecaţi din când în când. În funcţie de temperatură borşul se acreşte între una şi trei zile.

Dacă nu aveţi huşti sau drojdie puteţi pune un litru de borş proaspăt dacă aveţi de unde-l procura.
Dacă nu, faceţi o maia de făină cu apă călduţă pe care o ţineţi la cald câteva ore. Maiaua această o folosiţi pe post de huşti.

După ce treceţi borşul în sticle aveţi grijă să păstraţi un pic de huşti(un borcan de 500-800ml) pentru tura următoare. Dacă aveţi drojdie de pâine nu e necesar.

Abia scose din cuptor

Mâncare de castraveţi acri

O mâncare foarte gustoasă şi uşor de preparat, din păcate trecută cu vederea sau uitată de mulţi.

Ce ne trebuie:

• carne de vită, de preferat un pic mai grasă
• castraveţi muraţi în saramură
• suc de roşii
• ceapă
• morcov (poate lipsi)
• ţelină (poate lipsi)
• ulei sau untură
• piper boabe, foi de dafin
  

Se rumeneşte carnea în ulei. După ce s-a rumenit bine carnea se adaugă ceapa tăiată mărunt, morcovul şi ţelina rase sau tăiate mărunt.
Se înâbuşă până se fierbe carnea bine. Când e gata carnea se adaugă castaveţii tăiaţi felii subţiri, sucul de roşii, piperul şi foile de dafin.
Se lasă să scadă un pic. Sosul se poate lega cu o lingură de făină.

Cum se obţine drojdia de pâine?

Drojdia de cultură se obţine de la magazin, dar nu ne interesează.

Drojdia sălbatică trebuie capturată. Asta e destul de simplu pentru că e peste tot şi nici nu fuge prea repede.

Ne trebuie ceva făină, apă, un vas cu gura largă, un castron de exemplu şi ceva răbdare.

In castron se amestecă făină cu apă ca să se facă o maia de consistenţa unei smântâni subţiri. Trebuie să fie suficient de subţire ca să curgă.

Maiaua asta se lasă la un loc călduţ şi la fiecare două-trei zile se înlătură jumătate din compoziţie şi se completează cu făină proaspătă şi apă. In funcţie de temperatură şi alte alea într-o săptămâna sau două ar trebui să apară la suprafaţa compoziţiei bule de aer. Când bulele de aer (CO2 de fapt) devin suficient de multe ca să formeze o spumă la suprafaţă lichidului procesul este gata.

Cel mai bine e să se încerce acest proces vara pentru că e dependent de temperatură. O temperatură ridicată (25-30 grade C) e ideală.

Transferaţi maiaua într-un borcan şi băgaţi-o în frigider. Cam la una-două săptămâni trebuie hrănită. Cel mai simplu e să opriţi o lingură de maia când faceţi pâine şi să completaţi cu făină şi apă. Dacă nu coaceţi pâine două săptămâni aruncaţi jumătate din conţinutul borcanului şi completaţi cu făină şi apă.

În timp (câteva zile) maiaua se poate separa într-o masă vâscoasă care se depune pe fundul borcanului şi un lichid care se separă deasupra. Este absolut normal, lichidul este apă amestecat cu alcool rezultat din fermentaţie. Puteţi să-l aruncaţi sau să-l amestecaţi în compoziţie. Alcoolul rezultat NU este bun de băut! ARUNCAŢI-L sau înglobaţi-l în compoziţie. Se va evapora la coacere.

Drojdia de pâine

Oamenii coc pâine încă de când au început să se aşeze la un loc şi să devină agricultori în loc de vânători. Unii zic că asta se întâmpla acum vreo zece mii de ani.

Procesul folosit atunci a rămas aproape neschimbat până acum vreo sută şi ceva de ani când a fost introdusă drojdia selecţionată cunoscută sub numele de drojdie de panificaţie sau drojdie de cultură.

Ce se folosea în vechime atunci? Păi tot drojdie numai că un amestec de tulpini care se găsesc natural în mediul din jurul nostru.

Că veni vorba, drojdia, că e de vin, de bere, de pâine sau altceva, este un amestec de ciuperci şi bacili care se înmulţesc într-un mediu de cultură. Mediul de cultură este hrana pe care o plac microorganismele respective.

In cazul drojdiei de pâine mediul de cultură este făina cu apă. Aici se bălăcesc simbiotic o grămadă de ciuperci şi lactobacili care descompun amidonul din făină în zaharuri simple pe care le apoi le mănâncă. In acest proces se generează dioxid de carbon, acid lactic, alcool şi alte produse secundare. Dacă suficientă mâncare microorganismele astea formează un mediu în care numai ele pot să trăiască. De aceea această cultură este foarte rezistentă la contaminări. Poate fi ţinută la temperatura camerei ani de zile cu condiţia să fie alimentată cu făină periodic (o dată la una-două săptămâni).

Care e diferenţa între drojdia sălbatică şi cea selecţionată?
Una e sălbatică, alta e selecţionată :)

Drojdia de cultură e făcută din câteva tulpini selecţionate artificial pentru anumite caracteristici cum ar fi: viteză mare de creştere, putere mare de creştere, consistenţă, gust neutru.
Aceste caracteristici sunt foarte apreciate de industria de panificaţie dar cum nimic nu e gratis trebuie plătit un preţ. Preţul acesta este gustul şi uşurinţa de folosire.

Drojdia de cultură în general cere condiţii stricte de temperatură, umiditate şi timp ca să crească. Aceste condiţii sunt relativ uşor de creat într-un mediu industrial dar mai greu acasă.

Gustul pâini crescută cu drojdie de cultură cam lipseşte. Pâinea e fadă, fără caracter fără nici un fel de variaţie de la o tranşă la alta. Unii pot să aprecieze asta dar mie mi se pare plicticos.

Drojdia sălbatică este exact pe dos. Este compusă dintr-un număr relativ mare de tulpini care se găsesc în mod normal în natură.

Datorită numărului mare de tulpini e foarte rezistentă variaţii de temperatură şi umiditate. În funcţie de condiţii se dezvoltă mai mult unele tulpini faţă de altele.

Creşte în aproape orice condiţii dacă are suficientă mâncare (făină) şi timp. Preţul plătit pentru această versatilitate este timpul lung de creştere, dar asta nu e un factor foarte important într-un mediu artizanal sau domestic.

Gustul pâinii crescută cu drojdie sălbatică este deosebit. Pentru că în procesul de creştere se generează acid lactic pâinea are un gust uşor acrişor. In afară de acid lactic se generează o grămadă de alte produse secundare (alcooli, esteri, etc) care contribuie la formarea unui gust complex.

De asemenea, gustul poate fi influenţat de la o tranşă la alta prin varierea condiţiilor de creştere.
O temperatură scăzută determină o creştere lentă şi un gust mai pronunţat. O temperatură ridicată determină o creştere rapidă şi un gust neutru.

Supă de dovleac

Că tot e toamnă şi sunt în sezon, dovlecii pot fi folosiţi şi la altceva decât lanterne de Halouin.

Ce ne trebuie pentru supa de dovleac:

• dovleac. Butternut Squash care se găseşte pe aici e numai bun. Poate fi şi dovleac de plăcintă sau alt soi care vă place.
• ulei. De măsline dacă vă place aroma.
• ceapă
• ţelină (rădăcină), păstârnac sau rădăcină de pătrunjel
• ginger, de preferat proaspăt.
  
• lămâie sau zeamă de lămâie
  
• sare
• pătrunjel verde

Ceapa se toacă mărunt şi se căleşte un pic în ulei.
Intre timp se curăţă legumele şi dovleacul şi se dau pe răzătoare.
Când ceapa a devenit translucidă se pune apă şi se adaugă legumele rase.
Se fierbe la foc potrivit pănă se înmoaie legumele. Jumătate de oră ar cam fi suficient. POate 40 de minute.

Se potriveşte de sare, şi se adaugă după gust zeamă de lămâie şi ginger pisat sau tocat mărunt.

Se serveşte cu frunze de leuştean tocate şi smântână.

Cel mai bun muştar

din Canada este fără îndoială Kozlik's. De fapt sunt vreo 30 (treizeci) de feluri, pentru a fi mai bine potrivite la diverse cărnuri sau alte preparate.

Se găseşte la magazinul lor din St. Lawrence Market în Toronto sau la diverse alte magazine. La St Larence Market se pot gusta toate varietăţile disponibile.

Dacă până acum aţi cumpărat muştar de la Metro/Dominion, Costco, No Frills, etc, merită să faceţi o excursie la St Lawrence Market să gustaţi măcar acest muştar deosebit.

Cerul de deasupra noastră

Toronto

Gunoierul

Prima recoltă din 2009

De la Toronto, Ontario, Canada

De la Toronto, Ontario, Canada

continuarea

NU vobiţi cu poliţiştii!

Toronto

De la Toronto, Ontario, Canada

Orientarea antenei de satelit

Dish alignment with Dishpointer

Dicţionar de termeni culinari român-englez

Linte - lentil
ceapă - onion
păstârnac - parsnip
pătrunjel - parsley
morcov - carot
ţelină (rădăcină) - celeriac (câteodată se mai foloseşte şi celery dar nu e corect)

Supă de linte

Pentru că tot am vorbit despre supe în articolul anterior dau aici o reţetă foarte simplă şi rapidă de supă de linte.

Timp de preparare: 30 minute.
Timp de pregătire: 15 minute.

Ingrediente:

• linte: 250g
• ceapă: una potrivită
• morcov
• ţelină
  
• păstârnac sau rădăcină de pătrunjel
• pătrunjel verde
• ulei: după gust, două-trei linguri
  

Se curăţă toate legumele, see spală şi toacă mărunt. Merg şi date prin răztoare.
Legumele tocate se pun la fiert cu apă, sare şi ulei.

Opţional, după ce au fiert legumele, se poate scoate într-un vas separat jumătate din cantitatea de legume care se pasează (cu mixerul de exemplu) şi se reintroduc în oală. Legumele pasate vor face supa mai cremoasă şi mai densă.

Se serveşte fierbinte sau rece, de preferat cu pătrunjel verde. Cine vrea poate adăuga crutoane de pâine.

Ca la orice reţetă culinară cantităţile sunt aproximative. Uleiul se poate înlocui cu unt sau smântână.

Supe, ciorbe

Supele şi ciorbele sunt un element esenţial în bucătăria românească (şi nu numai).

Înainte de a publica câteva reţete vreau să vă împărtăşesc un mic secret:
elementule de bază ale oricărei supe sau ciorbe tradiţonale româneşti (în Regat cel puţin) sunt ceapa, morcovul, ţelina şi albitura. Albitura este păstârnacul sau răddacina de pătrunjel sau amândouă.

Pentru supe legumele se pun întregi, pentru ciorbe se toacă mărunt.

Să revenim la scopul iniţial

al acestui blog care era să vorbesc despre viaţa din Canada, mai precis din Toronto, Ontario.

Parte importantă a vieţii oriunde ai fi este mâncarea.
Foarte mulţi emigranţi se plâng de calitatea proastă a mâncării din America de Nord.

E adevarat, există extraordinar de multă mâncare prostă pe continentul ăsta dar asta nu înseamnă că nu există şi mâncare bună sau foarte bună.

Problema e că mâncarea bună:
- nu se găseşte la Costco, nici la Walmart,
- nu vine ambalată în pacheţele sau borcănele.

Mâncarea bună vine în formă de roşii, castraveţi, morcovi, ceapă, pătrunjel, etc, în funcţie de sezon şi trebuie preparată.

O să continui cu articole despre cum şi unde se găsesc legume, carne brânză bune şi nişte reţete pentru mâcaruri (şi supe, ciorbe) gustoase şi uşor de preparat.

Promit.

O campanie interesantă

pentru salvarea Deltei Dunării:

Cică a confundat frâna cu acceleraţia

asta la o maşină care are numai două pedale.
Rezultatul cam aşa arată:



Da, a vrut să parcheze. Se pare că perseverenţa i-a fost răsplătită.
Aici aveţi povestea întreagă.

Pentru fotografi: folosirea reflectorului în studio

cere ajutor!

Incă odată constat că majoritatea oamenilor sunt dispuşi/dornici să ajute. Trebuie să ceri acest ajutor însă.

Toţi suntem foarte ocupaţi cu existenţa cotidiană aşa că e greu de crezut că cineva se va gîndi din proprie iniţiativă la nevoile tale.
Dacă insă ceri explicit ajutor pentru ceva, vei constata că exact acel cineva prea preocupat de viaţa de zi cu zi îţi va răspunde cu dragă inimă de cele mai multe ori. Iar dacă îi sta în putinţă să te ajute acel cineva o va face de multe ori peste aşteptările tale.

Trebuie numai să deschizi gura şi să spui ce ai nevoie.

citatul zilei

The fundamental cause of trouble in the world
today is that the stupid are cocksure while
the intelligent are full of doubt.

B.Russell

Interesant pentru fotografi

Am tot căutat un progrămel pentru Windows Mpbile care să-mi arate efemeridele pentru Soare şi Lună.

L-am găsit aici:

http://www.dl-c.com/PPC/index.html

 

In plus mai e aolo un program de calcul al expunerii şi al adâncimii câmpului.

Acum trebuie să le verific temeinic. La o primă vedere par destul de exacte.

 

 

Un calculator analogic pentru expunere.

De aici puteţi descărca un calculator pentru expunere în condiţii de lumină scăzută.

Funcţionează ceva mai bine decât epunerea automată în anumite situaţii

15 Ianuarie 2010 Eclipsă inelară de Soare

Vizibilă din România ca eclipsă parţială de Soare.

Mai multe detalii aici.

mai multe despre criza

http://zonadecriza.wordpress.com/marea-criza-a-secolului-xxi/

suna bine ce zice nenea asta si e destul de logic

http://zonadecriza.wordpress.com/oamenii-din-spatele-lui-obama-genial/

Always check your child's homework

(Here's the reply the teacher received the following day)

Dear Mrs. Jones,
I wish to clarify that I am not now, nor have I ever been, an exotic dancer.
I work at Home Depot and I told my daughter how hectic it was last week before the blizzard hit. I told her we sold out every single shovel we had, and then I found one more in the back room, and that several people were fighting over who would get it. Her picture doesn't show me dancing around a pole. It's supposed to depict me selling the last snow shovel we had at Home Depot.
From now on I will remember to check her homework more thoroughly before she turns it in.
Sincerely,
Mrs. Smith

VMWare

Îmi place foarte mult. Un instrument foarte puternic şi util.

Experienţă Canadiană

Când am venit în Canada acum şapte ani mi-au trebuit aproape şase luni până să găsesc de lucru. Neveste-mi i-au trebuit vreo patru luni.
In tot timpul ăsta amândoi am auzit de nenumărate ori fraza "we'e sorry but you don't have canadian experience".
Stând şi reflectând am ajuns la concluzia că de fapt fraza asta e o frază generală pe care angajatorii o folosesc din comoditate. De fapt ea poate ascunde o grămadă de chestii care nu le-au plăcut şi despre care nu vor să intre în detalii.
Cunoaşterea limbii engleze e un exemplu. Ştiu că mai toţi credem că ştim engleză dar în realitate nu e aşa.
"Communications skills". Asta cuprinde mult mai mult decât comunicarea verbală şi ştiu că cei mai mulţi români de seama mea stau prost la capitolul ăsta pentru că nu ne-a învăţat nimeni ce înseamnă să comunici eficient. Se aplică în special la ingineri.
Un alt lucru care e scăpat din vedere de este mulţi este scopul interviului de angajare. Scopul ăsta sunt mai multe :
- să convingi angajatorul că ai experienţa şi pregătirea profesională necesare poziţiei în discuţie.
- să convingi angajatorul că ai personalitatea potrivită pentru job/colectiv/companiei.
- să determini dacă vrei într-adevăr acel job.
Necunoaşterea limbajului specific industriei sau a practicilor locale poate fi cauza ratării primului obiectiv.
Necunoaşterea suficientă a limbii engleze, necunoaşterea culturii, atitudine necorespunzătoare pot cauza ratarea celui de al doilea obiectiv.
Atitudine necorespunzătoare:
- dacă eşti prea crispat sau nervos, asta se transmite şi e molipsitor.
- lipsa de reacţie la o amabilitate sau o o mică glumă menită să destindă atmosfera.
- lipsa de comunicativitate. Dacă interviul începe să semene cu un interogatoriu e un semn prost. Trebuie să comunici voluntar informaţia pe care o consideri relevantă şi nu să aştepţi să ţi se tragă vorba din gură cu cleştele.
Toate cele de mai sus sunt doar câteva exemple de lucruri care au mers rău în cursul procesului de angajare şi sunt acoperite de fraza cu experienţa canadiană. Ca să depăşeşti faza asta trebuie să fii un pic critic cu tine însuţi şi să analizezi ce a mers bine, ce a mers rău şi să determini adevărate cauză a insuccesului.
Sunt însă cazuri în care experienţa canadiană este o cerinţă obligatorie, dar ar fi trebuit să ştii asta încă înainte de a te decide să emigrezi.

Bloguri, Flicr, WikiPedia, organizarea şi dezorganizarea grupurilor

O carte foarte interesantă despre schimbările care se petrec în societate, interacții între indivizi şi grupuri.

Se cheamă Here Comes Everybody

Firme "specializate" de emigrare

Destul de des apare pe forumurile de emigrare românești întrebarea dacă merită apelat la o firmă de emigrare pentru întocmirea dosarului pentru ambasadă.

Părerea mea (și a multor internauţi) este că NU merită.

Nu are rost să argumentez de ce, chestiunea s-a discutat îndelung pe forumuri.

Problema pe care o pun aici este: Cum o să descurce într-o țară străină cineva care nici măcar nu are curiozitatea/determinarea/abilitatea de a căuta şi găsi singur răspunsurile la întrebările legate de formularele de emigrare?

Completatul dosarului și interviul la ambasadă sunt cele mai ușoare etape din procesul de emigrare.

Franceza

cică e utilizată din ce in ce mai mult la servici, nu numai în Quebec.

Cel puţin aşa zice Stats Canada.

de citit

Building Embedded Linux Systems

Publish at Scribd or explore others: UNIX Technology linux course