22 martie 2009

suna bine ce zice nenea asta si e destul de logic

http://zonadecriza.wordpress.com/oamenii-din-spatele-lui-obama-genial/

20 martie 2009

Always check your child's homework









(Here's the reply the teacher received the following day)

Dear Mrs. Jones,
I wish to clarify that I am not now, nor have I ever been, an exotic dancer.
I work at Home Depot and I told my daughter how hectic it was last week before the blizzard hit. I told her we sold out every single shovel we had, and then I found one more in the back room, and that several people were fighting over who would get it. Her picture doesn't show me dancing around a pole. It's supposed to depict me selling the last snow shovel we had at Home Depot.
From now on I will remember to check her homework more thoroughly before she turns it in.
Sincerely,
Mrs. Smith

19 martie 2009

VMWare

Îmi place foarte mult. Un instrument foarte puternic şi util.

Experienţă Canadiană

Când am venit în Canada acum şapte ani mi-au trebuit aproape şase luni până să găsesc de lucru. Neveste-mi i-au trebuit vreo patru luni.
In tot timpul ăsta amândoi am auzit de nenumărate ori fraza "we'e sorry but you don't have canadian experience".
Stând şi reflectând am ajuns la concluzia că de fapt fraza asta e o frază generală pe care angajatorii o folosesc din comoditate. De fapt ea poate ascunde o grămadă de chestii care nu le-au plăcut şi despre care nu vor să intre în detalii.
Cunoaşterea limbii engleze e un exemplu. Ştiu că mai toţi credem că ştim engleză dar în realitate nu e aşa.
"Communications skills". Asta cuprinde mult mai mult decât comunicarea verbală şi ştiu că cei mai mulţi români de seama mea stau prost la capitolul ăsta pentru că nu ne-a învăţat nimeni ce înseamnă să comunici eficient. Se aplică în special la ingineri.
Un alt lucru care e scăpat din vedere de este mulţi este scopul interviului de angajare. Scopul ăsta sunt mai multe :
- să convingi angajatorul că ai experienţa şi pregătirea profesională necesare poziţiei în discuţie.
- să convingi angajatorul că ai personalitatea potrivită pentru job/colectiv/companiei.
- să determini dacă vrei într-adevăr acel job.
Necunoaşterea limbajului specific industriei sau a practicilor locale poate fi cauza ratării primului obiectiv.
Necunoaşterea suficientă a limbii engleze, necunoaşterea culturii, atitudine necorespunzătoare pot cauza ratarea celui de al doilea obiectiv.
Atitudine necorespunzătoare:
- dacă eşti prea crispat sau nervos, asta se transmite şi e molipsitor.
- lipsa de reacţie la o amabilitate sau o o mică glumă menită să destindă atmosfera.
- lipsa de comunicativitate. Dacă interviul începe să semene cu un interogatoriu e un semn prost. Trebuie să comunici voluntar informaţia pe care o consideri relevantă şi nu să aştepţi să ţi se tragă vorba din gură cu cleştele.
Toate cele de mai sus sunt doar câteva exemple de lucruri care au mers rău în cursul procesului de angajare şi sunt acoperite de fraza cu experienţa canadiană. Ca să depăşeşti faza asta trebuie să fii un pic critic cu tine însuţi şi să analizezi ce a mers bine, ce a mers rău şi să determini adevărate cauză a insuccesului.
Sunt însă cazuri în care experienţa canadiană este o cerinţă obligatorie, dar ar fi trebuit să ştii asta încă înainte de a te decide să emigrezi.

Bloguri, Flicr, WikiPedia, organizarea şi dezorganizarea grupurilor


O carte foarte interesantă despre schimbările care se petrec în societate, interacții între indivizi şi grupuri.

Se cheamă Here Comes Everybody

18 martie 2009

Firme "specializate" de emigrare

Destul de des apare pe forumurile de emigrare românești întrebarea dacă merită apelat la o firmă de emigrare pentru întocmirea dosarului pentru ambasadă.

Părerea mea (și a multor internauţi) este că NU merită.

Nu are rost să argumentez de ce, chestiunea s-a discutat îndelung pe forumuri.

Problema pe care o pun aici este: Cum o să descurce într-o țară străină cineva care nici măcar nu are curiozitatea/determinarea/abilitatea de a căuta şi găsi singur răspunsurile la întrebările legate de formularele de emigrare?

Completatul dosarului și interviul la ambasadă sunt cele mai ușoare etape din procesul de emigrare.

25 februarie 2009

Franceza

cică e utilizată din ce in ce mai mult la servici, nu numai în Quebec.

Cel puţin aşa zice Stats Canada.

28 martie 2008

Cum am câştigat un proces pentru o amendă de viteză

Pe scurt:

(locul faptei Mississauga, tribunalul din Brampton)

Mă opreşte o tanti poliţistă pentru viteză, ea zice că aveam 80km/h într-o zonă de 50.
Nu comentez nimic şi-mi reduce viteza trecută in procesul verbal la 65 Km/h şi-mi dă o amendă pentru 15km/h peste limită, 0 puncte.

Că veni vorba, cel mai bine e să nu cometezi nimic când te opreşte poliţaiul. Opreşti maşina, bagi în P sau neutru, opreşti motorul şi stai cuminte în maşină cu mâinile la vedere. Dacă nu ai actele la îndemână îi spui lui nenea poliţistul unde sunt şi aştepţi să-ţi zică el ce să faci.
Poliţistul nu e obligat să-ţi arate ce a înregistrat aparatul şi nici nu e bine să întrebi.

Astea fiind zise, iau biletul galben de la tanti poliţista ţi merg să-mi văd de treabă.

După ceva timp m-am dus din nou la locul faptei şi am făcut o schiţă a zonei respective, cu amplasamentul maşinii de poliţie, maşina mea, alte maşini care mai erau pe stradă şi ce clădiri erau în jur. Am mai pus ceva notiţe cum am văzut eu scena şi am pus bine carneţelul să-l am la proces.

M-am dus la tribunal şi am cerut să apar la proces pledând nevinovat. Amănunt important, trebuie bifată o căsuţă anume pe formularul pe care-l completezi dacă vrei ca poliţistul să apară ca martor. Dacă n-o faci, tot efortul e în van.

După aia am aşteptat să-mi vină citaţia la proces. Vreo şapte luni. Când am avut data procesului stabilită m-am dus din nou la tribunal la biroul procurorului de data asta să cer "disclosure". Au un ghişeu şi un formular special, durează cinci minute.

In ziua procesului m-am prezentat la tribunal şi pentru că politista era şi ea prezentă am cerut amânarea procesului pentru că procuratura nu-mi dăduse documentaţi pe care o avea la dosar.

La înfăţişarea următoare nu s-a mai prezentat poliţista aşa că procesul s-a terminat în mai puţin de cinci minute, eu având câştig de cauză.

Dacă s-ar fi prezentat poliţista aveam următoarea strategie
1. să cer casarea cazului pe motiv de articol 11b din Canadian Charter of Rights and Freedoms
2. Dacă asta n-ar fi mers eram pregătit să mai cer o amânare pe motiv că mai am nevoie de ceva documentaţie de la procuratură ce de ex: date tehnice ale aparatului radar: model, rezoluţie unghiulară, clasa de precizie, data ultimei calibrări, data la care a fost instruit operaturul ultima dată, etc.

O altă amânare ar fi însemnat încă o şansă să nu se prezinte poliţista sau să pot cere din nou casarea conform articolului 11b.

Dacă nu aş fi putut obţine amânarea aş fi scos carneţelul cu schiţa şi notiţele mele şi aş fi încercat să dovedesc că ar fi fost posibil ca radarul să nu fi măsurat viteza maşinii mele ci pe cea a unei maşini care mergea paralel cu mine. Cum poliţista nu-şi făcuse absolut nici un fel de insemnări cu privire la incident şi cum deja trecuse mai bine de un an de zile mă indoiesc că tipa şi-ar mai fi amintit ceva.

Eu în schimb aveam notiţe detaliate şi o schită facută relativ recent după incident aşa că aş fi avut mult mai multă credibilitate.

Nota bene: ce am spus mai sus a funţionat pentru mine, în situaţia mea particulară. Cu toate că multe din cele ce am scris mai au un caracter general, fiecare e dator să-şi facă sigur temele şi dacă e în dubiu sau nesigur de ceva să consulte un avocat.

Cum se calculează primele de asigurare auto

Păi destul de complicat :-)

Fiecare companie de asigurări are un departament plin de matematicieni, staticieni, sociologi şi ce-or mai fi ei al cărui mandat e să evalueze riscul şi factorii de risc.

Pentru evaluarea riscului se consideră o multitudine de factori, fiecare cu o pondere mai mare sau mai mică.

Ce se ia în consideraţie:

1. politica şi strategia respectivei companii. De exemplu dacă vor să atragă în special şoferi cu dosar curat pot oferi prime de asigrare relativ mici dar să le crească mult după o abatere relativ mică.

2. demografia celor asiguraţi. De exemplu Meloche Monex care asigură numai membri ai asociaţiilor profesionale (avocaţi, medici, ingineri, contabili, arhitecţi) au ratele semnificativ mai mici decât cei cei care asigură publicul larg.

3. statisticile referitoare la maşina asigurată(mulţi parametri cu ponderi diferite)

4. istoria fiecărui asigurat în parte.
Si aici există un mare grad de variabilitate.
Infracţiunile inregistrate la dosar au pondere mai mare sau mai mică în funcţie atât de gravitea percepută de compania de asigurari cât şi de cum sunt repartizate în timp.

De exemplu două amenzi de viteză luate una după alta la interval de o lună, să zicem, contează cu mult mai mult decât două amenzi de viteză luate la doi ani distanţă.

e se întâmplă dacă iei o amendă?

Păi, depinde.

In primul rând depinde dacă compania de asigurări află de ea.

Spre deosebire de accidente care aproape intotdeauna sunt raportate de poliţie la companiile asigurări amenzile de viteză nu sunt. Aşa că se poate foarte bine ca compania de asigurare să-ţi reînoiască contractul an de an fără să-ţi verifice dosarul şi fără să afle vreodată de respectivele amenzi.

Dacă află iar depinde. In general prima abatere nu are influenţă mare asupra ratei. A doua sau a treia insă da, mai mult ca sigur.

Iarăşi, depinde de la o companie la alta precum şi de istoricul personal. Unele pot companii pot să-ţi anuleze contractul după trei abateri, altele pot tolera un pic mai multe.

astea fiind zise, vedem că nu se pot trage concluzii generale din analiza a câtorva cazuri particulare.

Mie personal mi-a crescut asiguarea de la 260$/lună la 570$/lună în urma unui accident din vina mea. Am schimbat compania de asigurări şi am primit o rată de 220$/lună chiar cu accidentul ăla la dosar. Ce concluzie se poate trage de aici?

Cum poate cineva care are patru amenzi de viteză să aibă rata neafectată?
Pot fi mai multe explicaţii.
Una ar fi că compania de asigurări nu a aflat de ele. Eu am un coleg la servici care are două amenzi de viteză măricele de care nu ştie nimic asigurara lui şi care în curând for fi şterse de la dosar.

Mai ştiu însă pe cineva căreia i-au anulat contractul după trei abateri.

Sunt mult prea multe variabile pentru a putea trage concluzii din păţaniile vecinului sau ale lui vărul Costică.