Pe scurt:
(locul faptei Mississauga, tribunalul din Brampton)
Mă opreşte o tanti poliţistă pentru viteză, ea zice că aveam 80km/h într-o zonă de 50.
Nu comentez nimic şi-mi reduce viteza trecută in procesul verbal la 65 Km/h şi-mi dă o amendă pentru 15km/h peste limită, 0 puncte.
Că veni vorba, cel mai bine e să nu cometezi nimic când te opreşte poliţaiul. Opreşti maşina, bagi în P sau neutru, opreşti motorul şi stai cuminte în maşină cu mâinile la vedere. Dacă nu ai actele la îndemână îi spui lui nenea poliţistul unde sunt şi aştepţi să-ţi zică el ce să faci.
Poliţistul nu e obligat să-ţi arate ce a înregistrat aparatul şi nici nu e bine să întrebi.
Astea fiind zise, iau biletul galben de la tanti poliţista ţi merg să-mi văd de treabă.
După ceva timp m-am dus din nou la locul faptei şi am făcut o schiţă a zonei respective, cu amplasamentul maşinii de poliţie, maşina mea, alte maşini care mai erau pe stradă şi ce clădiri erau în jur. Am mai pus ceva notiţe cum am văzut eu scena şi am pus bine carneţelul să-l am la proces.
M-am dus la tribunal şi am cerut să apar la proces pledând nevinovat. Amănunt important, trebuie bifată o căsuţă anume pe formularul pe care-l completezi dacă vrei ca poliţistul să apară ca martor. Dacă n-o faci, tot efortul e în van.
După aia am aşteptat să-mi vină citaţia la proces. Vreo şapte luni. Când am avut data procesului stabilită m-am dus din nou la tribunal la biroul procurorului de data asta să cer "disclosure". Au un ghişeu şi un formular special, durează cinci minute.
In ziua procesului m-am prezentat la tribunal şi pentru că politista era şi ea prezentă am cerut amânarea procesului pentru că procuratura nu-mi dăduse documentaţi pe care o avea la dosar.
La înfăţişarea următoare nu s-a mai prezentat poliţista aşa că procesul s-a terminat în mai puţin de cinci minute, eu având câştig de cauză.
Dacă s-ar fi prezentat poliţista aveam următoarea strategie
1. să cer casarea cazului pe motiv de articol 11b din Canadian Charter of Rights and Freedoms
2. Dacă asta n-ar fi mers eram pregătit să mai cer o amânare pe motiv că mai am nevoie de ceva documentaţie de la procuratură ce de ex: date tehnice ale aparatului radar: model, rezoluţie unghiulară, clasa de precizie, data ultimei calibrări, data la care a fost instruit operaturul ultima dată, etc.
O altă amânare ar fi însemnat încă o şansă să nu se prezinte poliţista sau să pot cere din nou casarea conform articolului 11b.
Dacă nu aş fi putut obţine amânarea aş fi scos carneţelul cu schiţa şi notiţele mele şi aş fi încercat să dovedesc că ar fi fost posibil ca radarul să nu fi măsurat viteza maşinii mele ci pe cea a unei maşini care mergea paralel cu mine. Cum poliţista nu-şi făcuse absolut nici un fel de insemnări cu privire la incident şi cum deja trecuse mai bine de un an de zile mă indoiesc că tipa şi-ar mai fi amintit ceva.
Eu în schimb aveam notiţe detaliate şi o schită facută relativ recent după incident aşa că aş fi avut mult mai multă credibilitate.
Nota bene: ce am spus mai sus a funţionat pentru mine, în situaţia mea particulară. Cu toate că multe din cele ce am scris mai au un caracter general, fiecare e dator să-şi facă sigur temele şi dacă e în dubiu sau nesigur de ceva să consulte un avocat.
28 martie 2008
Cum am câştigat un proces pentru o amendă de viteză
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu